Îndoirea Țevilor

1. Metode de îndoire

Semifabricatele supuse operaţiei de îndoire sunt: table, bare, ţevi, sârme, profiluri.

Metodele de îndoire sunt:

- după natura efortului dezvoltat:

- îndoire manuală;

- indoire mecanică.

- după temperatură:

- îndoire la rece;

- îndoire la cald.

Datorită apariţiei tehnologiilor noi dezvoltate sau realizat maşini de îndoit NC şi CNC fiind folosite frecvent în industria auto.

2. Procesul de îndoire

Îndoirea este operaţia tehnologică de modificare a formei şi dimensiunilor semifabricatelor fără îndepărtare de material.

Capetele barei permit fixarea în vederea realizării operaţiei de îndoire. Ele nu sunt supuse procesului de îndoire. După îndoire se constată că axa de simetrie (fibra medie deformată) nu-şi modifică lungimea. Partea superioară a barei este solicitată la întindere, iar partea inferioară la compresiune. Fibra medie (axa neutră) se utilizează pentru calculul lungimii iniţiale a semifabricatului.

r - raza de îndoire;

α - unghiul la centru;

l1,l2 - lungimi nedeformate.

Raza minimă de îndoire, rmin depinde de grosimea materialului şi de natura sa.

La realizarea operaţiei de îndoire se recomandă:

- Limitarea razei de îndoire la valoarea rmin=Kd; K = este o costantă de material;

- Îndoirea să se facă după o direcţie perpendiculară pe direcţia de laminare a materialului;

- La îndoiri repetate este necesară o încălzire locală la temperatura de recoacere a materialului pentru a se evita fenomenul de ecruisare;

- Încălzirea materialului la temperatura de forjare, atunci când raza de îndoire este sub cea minimă, în general se aplică la ţevile cu o grosime a peretelui mică.

- Folosirea unor dispozitive pentru evitarea deformării materialului pe direcţie transversală.

3. Scule şi utilaje folosite la îndoire

- dispozitive (prese) manuale;

- dispozitive (prese) mecanice;

- maşini de îndoit.

4. Îndoirea manuală a ţevilor cu pereti subtiri

(ţevi cu perete subţire şi foarte subţire, sub 1÷2 mm, în funcţie de diametru)

Îndoirea se face la rece sau la cald în funcţie de materialul de umplere a ţevilor.

În timpul îndoirii ţevile se pot ovaliza sau chiar turti, pentru a evita ovalizarea, ţevile sunt umplute cu nisip sau colofoniu topit (sau soluţie de gheaţă cu săpun) iar capetele se obturează cu dopuri din lemn.

Îndoirea la cald se face prin încălzirea cu flacară sau CIF a zonei ce urmează a fi îndoită, în acest scop se utilizează dispozitive speciale iar în practică îndoirea se face între anumite limite, (raze minime de curbură). În timpul procesului de îndoire la cald materialul dincare este executată ţeava îşi pierde din proprietăţile fizico-mecanice şi chimice pe care le are.

Datorită evoluţiei tehnologice a sculelor şi dispozitivelor din anii precedenţi, îndoirea ţevilor la cald se foloseste tot mai puţin, şi în multe cazuri nici nu se poate folosi după normele germane DVGW, din aceste considerente în 98% din cazuri se foloseşte îndoirea la rece, ca să nu se deterioreze calitatea ţevilor.