Extras din referat

CAPITOLUL 1

Ascensorul. Prezentare generala.

Privind pasarile cerului, vag derivate din arheoptericsi, in creierasul cat boaba de naut al neanderthalului de rand s-a miscat ceva. Sa fi fost un vis in stadiu de embrion? Sa fi fost dorinta de recapatare a aripilor pierdute odata cu caderea din copacul darwinian al raiului? Mii de ani si o legenda mai tarziu, un nebun (ICAR) si-a facut aripi si a cazut din soare in mare cu un pleoscait la fel de dramatic ca bufnitura lui Manole in plonjon de pe biserica. Ce invataminte tragem din asta? Ca daca omul ar avea aripi, habar n-ar avea ce sa faca cu ele. Si asa s-au inventat lifturile, pentru ca nevoia de ascensiune nu s-a diminuat in rasa umana.

Primul ascensor comercial din lume a fost instalat de compania de ascensoare Otis în magazinul universal E.V. Haughwout & Co. din New York, în martie 1857. După faza hidraulică, primul ascensor electric a fost creat de firma Siemens în Mannheim în anul 1880. Anul 1861 a venit cu noi îmbunătățiri aduse ascensorului, anume corzi de susținere mai rezistente. Această transformare a mărit considerabil popularitatea ascensoarelor. În 1862 a apărut primul funicular destinat transportului de pasageri în Lyon, având aproape același principiu de funcționare ca cel al ascensorului. Acesta circula pe o distanță de aproximativ 470 m, pe o pantă de 16º. Un an mai târziu William Miller a inventat primul ascensor cu coloană de suport elicoidală pentru ridicare și care împiedica căderea cabinei.

În 1867 frații Otis au primit Medalia de Aur pentru „cea mai mare invenție pentru companiile mici”. După exact un an Richard Waygood a obținut patentul pentru primul ascensor hidraulic pentru transportul de persoane. C.W. Baldwin a introdus un nou concept în proiectarea ascensoarelor hidraulice: folosirea masei apei, nu a presiunii exercitate de aceasta pentru deplasarea cabinei. De asemenea, a sugerat utilizarea unor uși mai rezistente, de fier, pentru siguranța pasagerilor. Anul 1878 a venit cu o revoluție în istoria ascensoarelor, folosirea curentului electric. Această idee le-a venit inginerilor de la Siemens, din Germania. Cu toate acestea, ascensoarele electrice au început sa se răspândească abia 9 ani mai târziu, mai ales pe continentul american și în Marea Britanie. La intrarea în secolul XX, compania Otis a inventat așa-numitul buton „Push”, care a ușurat folosirea ascensoarelor, prin faptul că nu mai era necesar personal care să acționeze ascensorul.

Cel mai rapid lift se gaseste in cladirea Taipei 101 (cea mai inalta din lume din 2004 incoace - 509m) - 16.83 m/s sau 60.4 km/h. Asta inseamna aproape 1000 metri/minut. Comparativ, cand mergeti cu avionul, acceleratia nu depaseste in stadiu incipient (decolare) 300 metri/minut.

- in asemenea lifturi de viteza functioneaza dispozitive de mentinere a presiunii atmosferice (a existat un caz cand unui calator i s-a rupt timpanul din cauza schimbarii bruste de presiune in Turnul Sears din Chicago - 442m)

- in anumite regiuni cu populatie evreiasca mai conservatoare, de Sabat, cand exista interdictia de a folosi electricitatea, lifturile opresc automat la fiecare etaj, fara a mai apasa pe butoane, pe un principiu care foloseste energia potentiala gravitationala a pasagerilor.