Certificarea și acreditarea sistemelor calității

Cadrul conceptual al certificarii si acreditarii

Deoarece simpla afirmatie a producatorului nu mai oferea garantii obiective privind calitatea produselor, intr-o serie de tari, in primul rand in cele dezvoltate, s-a introdus sistemul "certificarii". Obiectivul sau esential este de a garanta, prin intermediul unui organism tert, independent de producator si de beneficiar, conformitatea unui produs, serviciu, proces sau a sistemului calitatii intreprinderii cu un referential prestabilit.

Certificarea a capatat o larga extindere in comertul international, mai ales dupa aparitia standardelor internationale ISO seria 9000 si a normelor europene EN seria 45000.

Prin certificare, potrivit definitiei date de Organizatia Europeana pentru Calitate (EOQ), se intelege "procedura si activitatea desfasurata de un organism autorizat pentru determinarea, verificarea si atestarea scrisa a calitatii produselor sau proceselor in concordata cu obiectivele stabilite". O definitie relativ asemanatoare este prevazuta si in normele europene EN seria 45000, potrivit carora certificarea conformitatii reprezinta "actiunea unei terte parti care dovedeste existenta increderii adecvate ca un produs, proces, serviciu corespunzator identificat, este in conformitate cu un anumit standard sau cu un alt document normativ". Prin urmare, certificarea reprezinta o modalitate de apreciere a conformitatii produselor, serviciilor, proceselor, sistemelor calitatii unei intreprinderi, cu un referential prestabilit, independent denumit organism de certificare.

Recunoasterea oficiala a competentei unui organism de certificare se realizeaza prin acreditare. Scopul principal al acreditarii este de a tine sub control organismele de certificare. Controlul poate fi exercitat direct de catre stat, sau de un organism se ocupa de toate aspectele tehnice ale acreditarii.

In scopul asigurării unei baze unitare pentru acreditare, organismele europene de standardizare CEN (Comitetul European de Standardizare) si CENELEC (Comitetul European de Standardizare in Electrotehnica) au elaborat standardele EN 45000. Aplicarea acestor standarde este obligatorie in statele Uniunii Europene si ale Asociatiei Europene a Liberului Schimb. Ele au fost adoptate si de Romania, ca standarde nationale in anul 1993

Standardele EN 45011, EN 45012 si EN 45013 prevăd criteriile generale pe care trebuie sa le îndeplinească organismele de certificare a produselor, sistemelor calitatii si personalului, pentru a fi acreditate. Aceste criterii, considerate minime, pot fi implementate in functie de cerintele concrete ale unui anumit stat.

Potrivit acestor standarde, organismul de certificare trebuie sa fie impartial, cu o structura administrativa, organizatorica adecvata si cu un personal competent, corespunzător pregătit pentru functiile pe care le exercita. El trebuie sa asigure tinerea sub control a documentatiei referitoare la sistemul de certificare prevede, de asemenea, obligatia organismului de certificare de a dispune de proceduri documentate de certificare, datele necesare pentru certificare si supravegherea respectării conditiilor certificării, proceduri documentele privind rezolvarea recursurilor, retragerea sau anularea certificatelor acordate si obligatia de a mentine un sistem de înregistrare adaptat conditiilor proprii si conform cu reglementările in vigoare.