Relația lui Van Aubel

Am alcatuit acest material in urma cu 10 ani, prin toamna lui 1991 cu intentia de a-l trimite spre publicare Gazetei Matematice. In cele din urma, m-am razgandit – nu consideram ca este suficient de bine facut pentru a-si gasi locul acolo. Il scot acum de la arhiva in speranta ca voi trezi interesul macar catorva persoane pasionate ca si mine de geometria “clasica”.

OBSERVATIE. La vremea liceului (prin toamna lui 1985), dl. profesor Cristian Bosneag de la Liceul de Informatica ne-a predat relatia de care voi vorbi in cele ce urmeaza. In manualele de atunci, nu era cuprinsa nici macar ca exercitiu. In actualele manuale, nu are cum, programa de geometrie fiind supraincarcata cu vectori si geometrie analitica. Geometria “clasica” a fost izolata in clasele VI-VIII, cand elevii abia invata sa rezolve ecuatii de gradul I. Nu sunt impotriva geometriei analitice, dar cred ca 40 de ore in clasa a XI-a erau suficiente. Materialul de fata se vrea o pledoarie in favoarea geometriei “clasice”, prea usor aruncata la gunoi de dragul reinnoirii programelor scolare