Elemente de statistică

Poporul roman a creat un adevarat tezaur artistic, dand la iveala opere literare in care si-a exprimat nazuintele, a cantat vitejia stramoseasca si a dat glas sentimentelor si gandurilor sale, Doina populara este una dintre creatiile literare reprezentative, considerata o creatie specific romaneasca, care imbogateste folclorul literar alaturi de basme, balade, legende, snoave, etc.

Ca specie literara, doina este o opera lirica in versuri care exprima in mod direct prin eul liric, vocea autorului, o gama larga de sentimente (de dor, de jale, de dragoste) caracterizate printr-o deosebita profunzime.

Doina are anumite trasaturi caracteristice. Este o opera literara lirica, exprima direct o mare varietate de sentimente si se interpreteaza pe o melodie. Sentimentele si continutul de idei sunt sugerate prin intermediul imaginilor artistice realizate cu ajutorul figurilor de stil. Ca procedeu artistic predomina personificarea, care ajuta la realizarea unui motiv des intalnit in doina: motivul legaturii omului cu natura.

Ca versificatie, doinele au cateva trasaturi specifice: sunt scurte ca intindere, versurile au masura de sapte-opt silabe, rima este imperecheata sau monorima, ritmul este trohaic.

Poezia intitulata Doina are toate trasaturile specifice speciei denumite doina populara. In primul rand este o opera lirica in versuri, deoarece gandurile, sentimentele de admiratie fata de propria creatie sunt exprimate in mod direct prin prezenta eului liric.

Doina apare personificata si poetul anonim i se adreseaza ca unei fiinte dragi, apropiate folosind vocativul: Doina, doina, cantic dulce Doina are capacitatea de a-i alina suferintele prin armonia (dulceata) versurilor. Ea ezprima insa durerea, bucuria, necazul, sau remarcam epitetele: Doina, doina, viers cu foc, Cand rasuni eu stau in loc. Doina este raportata la anotimp, pentru ca ea il insoteste pe omul din popor in orice moment si pretutindeni. Venirea primaverii starneste in sufletul omului, speranta, dorul de viata: Bate vant de primavara, Eu cant doina pe afara De ma-ngan cu florile Si privighetorile. Iarna viscoloasa il obliga pe om la o viata de izolare, dar tot doina ii alina singuratatea: Vine iarna viscoloasa, Eu cant doina pe acasa De-mi mai mangai zilele, Zilele si noptile. Sosirea toamnei umple sufletul omului de tristete si de aceea tovaras nedespartit este doina cea de jale: Frunza-n codru cand invie, Doina cant de voinicie, Cade frunza gios in vale Eu cant doina cea de jale. Apare ideea specifica creatiei populare orale si anume stransa legatura a omului cu natura.

Ultimele versuri ale textului redau ca o concluzie permanenta doinei in viata omului, legatura lor stransa: Doina zic, doina suspin, Tot cu doina ma mai tin Doina cant, doina soptesc, Tot cu doina vietuiesc. Se observa si alte caracteristici ale acestui text, care sublineaza trasaturile de text liric si de doina poulara. ...