CDS - factor de motivație în studiul matematicii

Şcoala românească de azi este în plin proces de restructurare şi reorganizare. Rolul şcolii este de a-i ajuta pe toţi tinerii să reuşească în viaţă. Reuşita în viaţă este condiţionată de reuşita şcolară. Se impune atât revalorizarea dimensiunii subiective a actului educaţional, cât şi crearea unui spaţiu educaţional care să contribuie la restabilirea dialogului dintre individ şi societate, subiectiv şi obiectiv, raţional şi afectiv. Se produc astfel mutaţii importante în sfera sistemului de valori şi se aduce în prim plan individualitatea.

Legea învăţământului stabileşte ca ideal educaţional al şcolii româneşti dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a individualităţii umane, formarea personalităţii autonome şi creative. Omul viitorului trebuie să posede şi cunoştinţe de matematică, algoritmi, scheme logico-matematice care să-l ajute să înţeleagă şi să opereze cu noţiuni specifice. Raportul către UNESCO al Comisiei Internaţionale pentru Educaţie în secolul XXI precizează că educaţia trebuie organizată în jurul a 4 tipuri fundamentale de învăţare, care pe parcursul vieţii constituie pilonii cunoaşterii:

“A învăţa să înveţi; A învăţa să faci; A învăţa să trăieşti împreună cu alţii; A învăţa să fii.”

Modificările apărute în evoluţia societăţii româneşti, şi nu numai, se reflectă şi în modul de organizare şi derulare a învăţământului, de la nivel macroeducaţional, până la ora de curs. Invăţământul contemporan din Uniunea Europeană, deci şi din ţara noastră, beneficiază de o atenţie specială şi de o legislaţie comunitară (şi naţională) amplă şi suplă în acelaşi timp.

„Strategia Lisabona” elaborată în anul 2000, cu privire la formarea unei societăţi bazate pe cunoaştere, obiectiv care trebuia atins până în 2010, direcţiile de dezvoltare a societăţii comunitare europene din perioada 2007-2013, obiectivele formulate pentru perioada 2013-2020, dezvoltarea socială a Uniunii Europene până în anul 2020 şi documentele de perspectivă pentru spaţiul comunitar de până în anul 2030 (aşa numita „strategie pe termen mediu şi lung”) reprezintă tot atâtea documente care vin în sprijinul acestei idei.

Pe lângă disciplinele din trunchiul comun, a fost adoptată hotărârea de a fi introduse, în planurile-cadru din fiecare ţară, şi discipline noi, aşa numitele CDŞ-uri (Curriculumul la decizia şcolii). Scopul pentru care a fost adoptată această hotărâre a fost acela de a dezvolta competenţe specifice. Este necesară existenţa unor CDŞ-uri specifice, adaptate societăţii informatizate din lumea contemporană. Prin includerea unor astfel de CDŞ-uri, se asigură formarea şi consolidarea unor competenţe specifice necesare elevilor care se pregătesc în domeniile respective. Acestea consolidează competenţele specifice formate la elevi prin intermediul disciplinelor din cadrul trunchiului în comun.

Curriculumul la decizia şcolii, ca parte constitutivă a curriculumului naţional, permite adaptarea ofertei de învăţare la specificul local, la nevoile şi interesele elevilor, ale cadrelor didactice sau ale comunităţii locale în care se află şcoala. Existenţa şi promovarea curriculumului la decizia şcolii asigură unităţilor de învăţământ şi elevilor realizarea unor parcursuri individualizate, diferenţiate, în măsură să răspundă unor nevoi reale de instruire, să valorifice superior resursele umane, materiale, financiare de care dispune fiecare unitate. Dezvoltarea locală de curriculum determină existenţa unei forme flexibile, democratice şi motivantă de organizare şi de desfăşurare a programului elevilor, de orientare, formare şi valorificare a preocupărilor şi aptitudinilor acestora, de valorizare a expertizei şi resurselor disponibile. Valenţele cu care a fost încărcat curriculumul la decizia şcolii încă de la lansarea sa sunt puse în valoare de aspectele forte ale acestuia, aspecte care pot fi sintetizate astfel:

- contribuţie la dezvoltarea durabilă, în şi prin educaţie;

- compatibilizare cu politicile şi sistemele educaţionale europene;

- nouă filosofie educaţională, o modalitate europeană de abordare a curriculumului naţional, prin regândirea şi modernizarea structurii şi conţinuturilor planului-cadru;

- reformă prin descentralizare şi autonomie decizională;

- şansă şi provocare pentru managementul instituţional;

- schimbare, înnoire, noutate în organizarea şi desfăşurarea procesului de învăţământ orientat spre reformă;