Aleksandr Mikhailovich Lyapunov

ISTORIC

Aleksandr Mikhailovich Lyapunov, matematician şi fizician rus, s-a nascut în Yaroslavl (Rusia) în data de 6 iunie 1857. Tatăl său, Mikhail Vasilyevich Lyapunov (1820- 1868), a fost un conoscut astronom şi director al Liceului Demidovski. Datorită reacţiei conducerii Universităţii din Kazan, la plecarea lui Lobachevsky în 1864, acesta renunţă complet la munca sa de la Observatorul Universităţii din Kazan şi îşi muta familia la proprietatea sotiei sale, în Simbirsk, aici îşi dedică tot timpul educaţiei oferite fiilor săi cei mai mari, Aleksandr şi Sergei. De-a lungul noptilor lungi de iarna a stat alaturi de fii săi şi i-a învaţat din multitudinea de cărti pe care le deţinea – atât în limba rusă cât şi în germana şi franceză, subiecte diferite, cum ar fi matematică, astronomie, filozofie, istorie, etnografie, economie politică şi literatură.

După moartea subită a tatălui, Aleksandr a fost educat de unchiul său RM Sechenov, fratele celebrului filozof Ivan Mihailovici Sechenov. Aici Lyapunov a învăţa împreuna cu varul său. În 1870 mama se muta cu fii săi în Nizhny Novgorod unde Lyapunov începuse a III-a clasa de gimnaziu, absolvind în 1876, cu distincţie.

Mai departe a studiat la departamentul de Fizică-Matematică a Universitatii din Sankt Petersburg, unde a fost coleg de şcoală cu Markov. La început a participat la prelegerile de chimie ale lui Mendeleev, ca dupa o luna să se transfere la departamentul de matematică al Universităţii, continuând totuşi să frecventeze şi cursurile de chimie.

Matematica a fost predată la acel moment de către Cebîşev şi studenţii săi Aleksandr Nikholaevich Korkin şi Egor Ivanovici Zolotarev.

Lyapunov a scris primele sale opere ştiinţifice, sub îndrumarea profesorului său de mecanică D.K. Bobylev.

În al patrulea an a primit medalia de aur pentru o lucrare de hidrostatică, ce i-a fost sugerată de facultate, aceasta fiind baza pentru primele sale opere publicate, despre echilibrul corpurilor solide, în nave cu forme arbitrare, umplute cu fluide dense (О равновесии тяжелых тел в тяжелых жидкостях, содержащихся в сосуде определенной формы) precum şi cu privire la potenţialul de presiune hidrostatică (О потенциале гидростатических давлений). În ambele lucrări a folosit multe abordări noi şi a dezvoltat dovezi riguroase, noi, cu privire la teoreme incomplete din hidrostatică.

A absolvit în anul 1880, a primit o diplomă de master aplicat în matematică în anul 1884, cu teza despre stabilitatea de forme eliptice în echilibru în lichid turbulent (Об устойчивости эллипсоидальных форм равновесия вращающейся жидкости). Această lucrare a tratat o sarcină importantă şi dificilă în înţelegerea formelor corpurilor cereşti. Această sarcină i-a fost oferită de Cebîşev, Zolotarev şi Sofia Kovalevskaya Vasilyevna, Cebîşev fiind singurul conştient de dificultatea ei. Aşa cum a fost spus de Vladimir Andreevici Steklov, "Cebîşev văzut în tînăr o astfel de putere imensă de cercetare, încât a îndrăznit să îi stabilească o astfel de sarcină obositore". Lyapunov începuse să studieze această stabilitate cu doi ani inainte având astfel tentative în rezolvarea sarcinii. După anuntarea în mod public – rezolvarea sarcinii, munca sa a atras în mod instant atenţia matematicienilor, fizicienilor şi astronomilor din întreaga lume.

În anul 1885 a devenit lector la Universitatea de la Harkov, în cadrul catedrei de Mecanică, unde l-a înlocuit pe VG Imshenecky, care a fost ales ca membru al Academiei Ruse de Ştiinţe. Lyapunov a tinut prelegeri deja din 1880, la Catedra de Mecanica, iar acest lucru i-a luat o mulţime de timp. Studentul şi colaboratorul lui, academicianul Steklov, a spus despre prelegerile sale: "Un bărbat chipeş, prin aspectul său aproape la fel ca alţi studenţi, a venit în faţa publicului, unde era de asemenea un decan bătrân, profesorul Levakovsky, care a fost respectat de toti studentii, iar dupa plecarea decanului, tânărul, cu o voce tremurândă a început să ţină o prelegere pe o temă despre dinamica unui punct, în loc de o temă de la dinamica sistemelor. Acest subiect a fost deja parcurs de către un profesor Delaryu în anul IV, am ascultat prelegerile de la Moscova ale lui Davidov, Cinger, Soletov şi Orlov eram la Universitatea din Kharhov deja de doi ani, aşa că am fost familiarizaţi cu prelegerile pe mecanica, dar nu am stiut niciodată subiectul de la inceput şi nu îl văzusem în nici un manual, deci în acest fel, plictiseala cu prelegerea s-a prabusit în ruine. Alekdandr Mihailovici a câştigat respectul publicului timp de o oră cu naturaleţea sa atât de rar văzuta într-un astfel de tanar. El nu a ştiu acest lucru, desigur. Din aceasta zi elevii l-au privit altfel şi l-au tratat cu respect deosebit. De multe ori ei nu îndrazneau sa vorbeasca cu el pentru a evita o afişare ignorantă”. Lyapunov a ţinut cursuri universitare pe teme diferite pornind de la mecanica teoretică, integralele de ecuaţii, diferenţiale şi pana la teoria de probabilitate. Aceste cursuri nu au fost niciodată publicate şi acestea au rămas doar în notitele studenţilor.