Tehnici de Manipulare

Revolutia din decembrie 1989

• In Oglinda

Data de 22 decembrie 1989 reprezinta sfarsitul unei boli care a apasat asupra poporului roman o foarte indelungata perioada de timp.. Daca evenimentele din ’89 au avut sau nu un scenariu nu se poate spune cu certitundine. Din aceasta cauza, in absenta unor adevaruri intregi, istoria incepe sa fie devorata de mitologie. Intebarea “a fost revolutie sau lovitura de palat?” nu este corect pusa deoarece a fost atat revolutie cat si lovitura de palat.

“Strada” s-a decis in decembrie ca rabdarea a ajuns la capat si nu mai pot indura atata asuprire si nedreptate, avea ca unica arma disperarea si hotararea de-l elimina pe Ceausescu si sistemul care l-a format. Nu s-a tinut cont de riscul si pericolul mortii in momentul in care miile de tineri din fata Univeristatii strigau in fata gloantelor: “Vom muri sau vom fi liberi !”. Disperarea unei ajunsese in punctual in care nu mai voia sa astepte, sa se roage sau sa spere, ci doar sa actioneze. Teroarea prin frica si-a pus adanc amprenta, de aceea oamenii si-au spus si de data aceasta “acum sau niciodata” si au pornit la lupta impotriva unui adversar aparent mult mai puternica, insa soarta le-a fost prielnica, caci au razbit. Comunismul a fost detronat! Cel putin formal, dar suferinta a continuat si urmele acestui regim sunt inca vizibile.

Chiar daca ar fi fost vorba de un spectacol regizat de cei din afara, de Gorbaciov sau in mod sigur de cei de la KGB, exista o parte din moarte chiar si in cei care au supravietuit regimului totaritar.

Dupa revolta izbucnita in strada urmata de fuga lui Ceausescu, in vechiul sediu si-au facut aparitia noii actori politici, prezenta lor a incercat sa dovedeasca ca dictatura cazuse, au aparut ca niste salvatori, de aceea au beneficiat de simpatia si acordul unanim al multimii. Oamenii si-au inchipuit ca moartea dictoatorului a inchis un infern in spatele lor si au zambit usurati. Cei care atunci pronuntau cu patos cuvantul “tara” s-a dovedit ca se gandeau in mod evident doar la putere si nimic alceva, nici chiar la bunastarea unui popor care si-a pus in ei toate sperantele.

• Context istoric

Momentul decembrie ’89 a marcat o cotitura in istoria poporului roman propulsand in acelasi timp in fruntea statului niste oameni care si acum ne intrebam daca nu cumva au manipulat multimea si nu au “aranjat” in asa fel evenimentele incat sa le fie favorabile.

IChestiunea care ne procupa in mod essential este : “Cine si la ordinal cui a deschis focul la Timisoara, a provocat primele victime ale revolutieii si a generat mai apoi reactia violenta a soldatilor?”. Generalul Iulian Vlad afirma ca s-ar fi opus poruncii lui Ceausescu de a trage in manifestantii, insa ordinul de deschiderea a focului s-ar fi dat cand Ceausescu se afla pe Cladirea Comitetului Central. Rezulta ca focurile care s-au declansat in Timisoara si la Cluj au fost din cu totul alte motive.

Din imaginile prezentate de cei de la televiziune, se observa ca in momentul fugii Ceausescu nu s-a manifestat intr-un mod furios, ci a fost mai degraba surprins si depasit de situatie. Acest lucru arata ca nu era contient de mod in care este perceput de catre popor si nu cunostea cauzele care au generat ura acestuia impotriva sa.El nu a realizat prezenta unor grave tensiuni interne generate de tragica situatie in care se afla tara.

Anumite surse afirma ca deconectarea conducatorului de la realitate reprezenta o lupta la nivel psihologic pentru atingerea scopului propus.

In data de 21 decembrie, la teleconferinta Ceausescu propune sa se incerce o discutie deschisa cu cetatenii care vor sa se revolte si acccentueaza faptul ca nu trebuie sa se ajunga la folosirea armelor. El nu ia in calcul tensiunea interna in care se afla tara.

Raportul dat de prim-ministru Ion Radu din data de 22 ii comunica ca a fost imposibil sa discute cu muncitorii deoarece nu i s-a permis accesul in uzina. Il informeaza in acelasi timp ca salariatii de la ICEM, TURBOMECANICA si “23 AUGUST” se indrepata spre centru si pe soseaua Kisekeff a fost atacata o unitate militara si deposedata de arme.Ceausescu este convins ca implicarea celor din Serviciile Secrete straine care ar fi lucrat in stransa legatura cu generalul Milea, care se sinucese recent, drept urmare banuit de tradare.