Mass Media, a patra putere în stat

Când în 1690, în lucrarea Two treatises on government, John Locke anunţa pentru prima oară principiul separării puterilor în stat, fiind apoi îndeaprope urmat de Montesquieu, în 1748, în lucrarea De l'esprit des lois, era aproape imposibil de imaginat că în decursul a câteva decenii lucurile se vor schimba în mod radical şi o a patra putere, văzută adesea mai puternică decât celelalte trei la un loc îşi va face apariţia pe scena vieţii publice. Astăzi, pe lângă cele trei puteri tradiţionale, enunţate încă de la sfârşitul secolului al XVII-lea, se face tot mai simţită prezenţa unei noi puteri, care pare să contrabalanseze echilibrul de forţe existent.

Claudiu Săftoiu, în lucrarea sa, Jurnalismul politic (Manipularea polticienilor prin mass media, manipularea mass media de către politicieni), oferă o perspectivă extrem de interesantă acestei evoluţii neaşteptate a presei, văzută astăzi ca o a patra putere în stat sau (vom vedea mai târziu) ca o contraputere. În concepţia sa, conflictul dintre presă şi putere, care se configurează astăzi, aduce în discuţie o dimensiune inedită a momentului actual: puterea nu se mai identifică astăzi cu puterea politică, căci preogativele acesteia sunt din ce în ce mai mult diminuate de ascensiunea puterii economice şi financiare. Aserţiunea sa se continuă cu avansarea teoriei conform căreia puterea se prezintă acum mai puţin prin acţiune şi mai mult prin comunicare, ceea ce a dus, inevitabil, la o inversare a scării valorice impuse în secolul al XVII-lea de către John Locke. Autorul subliniază chiar că într-o societate a „satului global”, repartizarea puterilor suferă noi modficări şi nuanţări. Ierarhia axiologică tradiţională propusă de Montesquieu – autonomia puterilor legislativă, executivă şi judiciară – cade în faţa evidentei preluări a poziţiei de primă putere de către forţa financiară. A doua (a cărei suprapunere parţială cu cea dintâi este astăzi evidentă) este puterea mediatică.[...] în consecinţă, puterea politică pare a se aşeza pe un loc trei de neinvidiat.

Înainte de a avansa noi teorii referitoare la afirmarea tot mai puternică a mass mediei ca a patra putere în stat, se impune însă să reiterăm o serie de clarificări terminologice, menite să ofere o perspectivă cât mai clară asupra problematicii în discuţie. Astfel, este necesar încă de la început să subliniem faptul că în orice societate democratică, principiul separării puterilor în stat este o condiţie sine qua non, care nu poate fi scoasă din ecuaţia existenţei unei democraţii, în sensul pe care îl acordăm astăzi acestui concept. Iar una dintre principalele preocupări ale unui stat democratic este aceea de a împiedica o persoană sau un grup de persoane de a deţine atât de multe prerogative, încât să poată dicta în mod discreţionar evoluţia societăţii respective. Aşa s-a ajuns la delimitarea puterilor în stat şi s-a observat că este nevoie (pe lângă puterile care realizează drect programul economic şi social) şi de o a patra forţă, necesară de a le monitoriza pe primele şi de a crea cu ele un dialog permanent.

În lucrarea sa, Politica şi presa – Reprezintă mass media a patra putere în stat?, Gheorghe Schwartz, citându-l pe Simon Blackburn, oferă o definiţie cuprinzătoare şi sugestivă a puterii, din care se impune să reproducem doar un citat semnificativ demersului pe care îl întreprindem aici: Puterea unui individ sau a unei instituţii este capacitatea de a realiza ceva, pe cale legală, prin control sau influenţă. Aşadar, presa devine o putere, indiferent de locul pe care îl ocupă ea în această separaţie doar dacă este capabilă să realizeze ceva, însă doar pe cale legală.