Conform Dictionarului de Sociologie, manipularea reprezinta actiunea de a determina un actor social (persoana, grup, colectivitate etc.) sa gandeasca si sa actioneze intr-un mod compatibil cu interesele initiatorului, iar nu cu interesele sale, prin utilizarea unor tehnici ca persuasiunea, care distorsioneaza intentionat adevarul, lasand impresia libertatii de gandire si decizie. Spre deosebire de influenta de tipul convingerii rationale, prin manipulare nu se urmareste intelegerea mai profunda a situatiei, ci inculcarea unei intelegeri convenabile, recurgandu-se la inducerea in eroare cu argumente falsificate, cat si la apelul palierelor emotionale sau non-rationale. In cazul manipularii, intentiile reale ale celui care transmite mesajul raman insesizabile celui manipulat. Din punct de vedere politic, manipularea reprezinta o forma de impunere a intereselor unei clase, grup, colectivitati nu prin mijloace coercitive, la indemana totusi puterii, ci prin inducere in eroare. Din acest motiv, recurgerea la aceasta cale in situatii de divergenta de interese devine tot mai frecventa in societatea actuala, manipularea fiind un instrument mai eficient si mai puternic decat utilizarea fortei. Herbert Marcurse (scoala de la Frankfurt) este autorul unei ample analize a manipularii, considerata a fi un instrument esential al ,,societatii industriale de masa". El evidentiaza formele particulare pe care manipularea le ia in diferite sfere ale vietii sociale, incepand cu cea politica si sfarsind cu cea economica. Clasificarea manipularilor (cf. Ficeac, 1997) : - Manipulare mica - modificari mici, dar care pot fi urmate de efecte majore (Ex: Romania 1992, criza artificiala de paine - facilitarea importurilor - comisioane) - Manipulare medie - modificari importante ale situatiilor sociale, cu efecte uneori peste ateptari (Ex: experimentul lui Milgram; Revolutia din decembrie 1998 - disiparea responsabilitatii prin fragmentarea actelor genocide - neputinta detectarii vinovatilor) - Manipularea mare - influentarii culturi in care traieste individul (Ex: invatamantul - instrument de perpetuare si inradacinare a conformismului, potrivit ideologiilor curente). Formele si modurile generale de manipulare : persuasiunea, dezinformarea, intoxicarea (prin minciuna, zvon etc.) Persuasiunea. Prin persuasiune intelegem actiunea de a convinge intr-un mod sau altul pe cineva sa faca sau sa aleaga un lucru. Este actiunea prin care autorul unui mesaj sustine o idee, incercand sa convinga auditoriul. Persoana care ia decizia o face de multe ori pe baza altor tipuri de argumente decat cele logice sau cele logico-corecte, fiind convinsa de ,,necesitatea" sau ,,importanta" aparenta a actiuni sau lucrului respectiv. Persuasiunea nu contine intentionalitate negativa (nu ascunde fapte ci le evidentiaza doar pe cele favorabile); ea tine de forta argumentarii, de puterea de convingere a vorbitorului, de modul in care acesta este capabil sa-si puna intr-o lumina cat mai buna ideea sustinuta. Datorita structurii sale complexe si a limbajului specific, care imbina forta cuvantului cu atuurile artei actoricesti (tonul, mimica, expresivitatea miscarii), televiziunea are cel mai persuasiv tip de mesaj dintre toate mijloacele de comunicare in masa. Una dintre cele mai simple tehnici este cea a distorsiunii temporale. Cateodata cel mai bun mod de a influenta persoana-tinta este ca sa te comporti ca si cum ceea ce vrei tu sa obtii de la aceasta, s-a si intamplat. Este foarte util ca sa te referi la o decizie pe care respectivul incearca sa o ia, ca si cum ar fi deja facuta; vorbeste-i ca si cum ti-ar fi acceptat deja propunerea, si ca i-ar fi facut chiar si placere. De asemeni, asocierea de imagini placute cu folosirea timpului trecut face ca propunerea sa fie irezistibila. Este stiut ca oamenii simt nevoia de a rasplati favorurile care le-au fost oferite. Un favor poate declansa sentimente de indatorire, si ca rezultat, apare la subiect o mare nevoie de a se elibera de povara psihologica a datoriei. Pentru a realiza aceasta eliberare, oamenii devin mai doritori sa intoarca favorul, chiar unul mai mare decat cel pe care l-a primit. Principiul reciprocitatii consta in nevoia de a rasplati un favor, fie el cerut sau nu, imediat dupa acceptarea acestuia. Aceasta caracteristica umana transcede orice diferente culturale sau rasiale, indiferent si de natura respectivului favor (care poate fi orice, de la un simplu zambet pana la munca fizica sau mici atentii). Acest principiu este usor de folosit: ofera ceva, si asteapta-te (sau da o idee despre cum) sa fii rasplatit. O alta modalitate eficienta de folosire a acestui principiu este metoda "usii-n nas". Un alt principiu util este cel al angajamentului si concordantei. Oamenii vor face aproape
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
