Atat din perspectiva descrierii a ceea ce lingvistii numesc ,,actul lingvistic", cat si din cea a evaluarii efectelor pragmatice ale limbajului, ,,limba de lemn" este un produs al folosirii motivate politic, in primul rand, a unui limbaj ,,construit", dintr-o anumita atitudine a emitatorului fata de realitate, pentru a manipula. ,,Reteta" este eludarea sau ocultarea propriu-zisa a realitatii, eliminarea gandirii, recurgerea la fetisizarea anumitor cuvinte, cu o deosebita frecventa in contexte special construite, adoptarea unui registru patetic maniheist (in ,,alb" si ,,negru"). In fond, ne confruntam cu un regim de folosire a limbajului ce refuza cunoasterea si comunicarea rezultatelor acesteia, ci urmareste exclusiv influentarea. Toate regimurile totalitare (moderne) au uzat si uzeaza de aceste mijloace, in discursul privind planificarea si organizarea functionarii structurilor sociale, dar si economice, ale statelor in care ideologia, politicul se manifesta prin dictatura. ,,Un subsistem (comentariu: nu un sumplu <<stil>> )al unei limbi, desemnand mai ales elemente lexicale, dar si unitati frazeologice, cu caracter de expresii fixe, de clisee incremenite, cu sens determinat in contextul unei anumite <<autoritati>>, in mare masura utilizate stereotip-dogmatic, ca exprimare a unei ideologii (sau simulacru de subsisteme ideologice economice, tehnologice, politice, culturale etc., care detin o putere sau o autoritate), imitate, dar si impuse de puterea politica sau de grupari ori de indivizi cu asemenea veleitati (chiar daca, in genere, promotorii sau epigonii sistemului ideologic nu cunosc intotdeauna exact continutul semantic), apoi difuzate prin repetare, prin utilizarea frecventa in diversele mijloace de comunicare in masa, orale sau scrise, anihilandu-se astfel gandirea maselor receptoare, care pot deveni supuse unei sugestii colective; intentia reala sau cel putin efectul obtinut sunt in genere de a se impune autoritatea, fie prin secretul ori prestigiul codului detinut, fie prin cunostintele tehnocrate, impiedicandu-se alta modalitate de gandire si, in genere, ascunzandu-se, mascandu-se adevarata realitate, daca aceasta nu este favorabila" (Universalie, p. 71; este reluat, cu unele modificari, textul din articolul Limba de lemn, publicat in ,,Romania literara", nr. 42, din 17 oct. 1991, p. 4). Reperele, pentru astazi, pot fi proiectate din doua perspective, pe doua planuri diferite: cel atitudinal, de postura, si cel ,,tehnic", de analiza a codului. a) Mass-media este considerata o ,,putere" in stat (,,a patra putere"), in functia de ,,avocat" al publicului, ,,cainele de paza al democratiei", dar, pe de alta parte, in multe situatii, sustinatoare a unor oreintari politice, a unei persoane / personalitati politice, dezvoltand un discurs argumentativ si deliberativ. Este vorba de o autoritate asumata, asadar in loc de ,,ideologie" avem ,,pozitie", a unor grupuri sau a unor indivizi cu veleitati de detinere a adevarului (sau adevarati ploitologi), ,,consilieri" ai opiniei publice. Vechiul ,,dusman de clasa", respectiv ,,lagarul" incriminat sunt inlocuite de ,,ceilalti", cei care se situeaza pe alta pozitie, in primul rand ,,puterea", pentru ,,opozitie". Cf. Constantin Salavastru, Discursul puterii. Incercare de retorica aplicata (Iasi, Institutul European, 1999): puterea se obtine/cucereste pe diferite cai, dar se legitimeaza prin discurs!; vezi, in special, cap. Putere si legitimare. b) Cele mai multe elemente de analiza ale LL in mass-media romaneasca actuala le ofera codul; din aceasta perspectiva se impune distinctia dintre simple clisee si stereotipii, uzate stilistic si neperformante pragmatic, si cuvinte sau turnuri convocate in discurs cu finalitate manipulatoare evidenta. 1. In ceea ce priveste sursele LL, putem distinge intre cele interne si cele externe. In regimurile totalitare LL se constituie ca (sub)sistem aproape exclusiv pe baza ideologiei comuniste, marxist-leniniste pana la un moment dat - in mare masura ,,internationalista" (iar la noi tradusa din limba rusa). Este sursa externa, folosind un cod adaptat lingvistic; in mass-media au fost preluate lexicul si constructiile discursului politic, ale legislatiei elaborate in conformitate cu orientarea aceastuia; de exemplu, termenii-cheie si formularile din rezolutiile congreselor partidului comunist, ca adevarate semnale, devin lexic dominant si sloganuri ale presei si audiovizualului si trec, apoi, la comanda, in limbajul beletristicii, al activitatilor culturale (de ,,culturalizare"), avand ca obiectiv final chiar acapararea (sau macar contaminarea) discursului privat (limbajul conversatiei; de altfel, mass-media, in interviuri, infatisau acest transfer ca o realitate curenta).
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
