Libertatea Presei

Romania este pe locul 70 in lume la libertatea presei, alaturi de tari precum Paraguay, Congo sau Guineea-Bissau", aflam dintr-un raport intocmit de organizatia "Reporteri fara frontiere". Si asemenea afirmatii nu mai mira pe nimeni, intrucat toata lumea stie ca presa nu este libera. Iar aceasta idee comporta mai multe semnificatii, chiar daca efectul, pana la urma, este acelasi. Pe parcursul lucrarii voi incerca sa evidentiez toate acestea, exemplificand.

In scolile de jurnalism studentii sunt invatati ca << presa este a patra putere in stat>>. Sunt de acord ca presa este o putere, insa inca nu putem vorbi de o adevarata a patra putere in stat, atata vreme cat mai sunt multe probleme de rezolvat la nivelul presei romanesti. Libertatea de exprimare, independenta mass-media si responsabilizarea sunt niste deziderate care pot fi infaptuite numai printr-o vointa comuna, un acord, a tuturor celor implicati pe piata media, jurnalisti, patroni, angajati, organizatii sindicale s.a.m.d. in scopul indeplinirii unui unic deziderat: informarea prompta si corecta a publicului. Aceasta este insasi esenta jurnalismului si ceea ce trebuie sa-i conduca pe jurnalisti. Numai ca nu se intampla tocmai asa. Cele mai arzatoare probleme ale salariatilor din presa romaneasca sunt siguranta locurilor de munca, salariul si conditiile de munca. Ordinea este aleatorie. Poate pentru fiecare jurnalist, ea arata altfel. Lipsa libertatii de exprimare este semnalata de asemenea, ca sa nu mai spun, privita cu maxima seriozitate, de forurile europene si internationale.

Mai exista in Romania vreo publicatie, vreun post de radio sau de televiziune care sa nu aiba culoare politica?

Cele mai severe conditionari ale libertatii jurnalistilor se inregistreaza in presa politica, detinuta de persoane sau grupuri interesate mai degraba de propria imagine. In acest sens se poate spune ca ziarele sunt autonome, independente de guvern, dar nu si indivizii, grupurile, organizatiile care le detin. Presa este autonoma si in acelasi timp subordonata intereselor economice si politice ale proprietarilor. Se poate observa ca de cativa ani presa a intrat intr-o perioada de concentrare a proprietatii. Exista trusturi de presa in Romania cu o influenta majora asupra pietei media: Media Pro, Intact, Realitatea Media, Ringier. Procesul de concentrare a mijloacelor de informare in masa este ce se numeste "trustizarea" presei romanesti. Exemple: Dan Voiculescu controleaza prin Trustul Intact Antena1, Antena3, Euphoria TV, Antena International si Jurnalul National, Saptamana Financiara, Gazeta Sporturilor, plus reteaua Radio Romantic. Sorin Ovidiu Vantu are in portofoliu Realitatea TV , Money Channel si U TV, agentia de stiri NewsIn, reteaua Radio Guerrila, Academia Catavencu, Gardianul, Cotidianul si Ziua. Adrian Sarbu, unul dintre pionierii televiziunii private romanesti, conduce Trustul Media Pro, Pro TV, Pro TV International, Acasa TV, agentia de stiri Mediafax, cotidianele Gindul si Ziarul Financiar si o serie de publicatii locale si reviste tip glossy