Istoria Presei

Marturii despre circulatia presei romane in provinciile romanesti sunt destul de vechi, bunaoara in anul 1776, domnitorul Grigore Ghica Voda aloca diverse sume pentru procurarea gazetelor, fiind vorba de titluri din Aachen, Koln, Viena, Utrecht.

De amintit ramane faptul ca ungurii editeaza primul ziar in limba nationala in anul 1789, cand oculistul si profsorul Ioan Piuariu Molnar, din Cluj, solicita autoritatilor permisiunea de a tipari „Walachische Zeitung fur den Landman/ Foaie romaneasca pentru Sateni”.

Desi guvernatorul transilvanean Gh. Banfy ii va acorda sprijinul sau (erau colegi de loja masonica), datorita faptului ca cerea si scutirea de undele taxe, Curtea de la Viena va refuza sa-i acorde privilegiul cerut. In anul 1793, Molnar fonda, impreuna cu alti intelectuali, Societatea Filosoficeasca a Neamului Romanesc din Mare Printipatul Ardealului, in numele careia, la 1795 lansa i instiintare privind aparitia unei gazete cu titlul „Vestiri Filosofesti si Moralicesti”, ce urma sa apara miercurea si sambata. Iata programul proiectatei gazete:

„Intaiu: urmeaza Theologia Bisericii Rasaritului; si lasand aceasta tiparului vom trimite si alte Istorii Bisericesti, care pana acum nu au iesit din tipar.

A doua: Geografiece cuprinde in sine impartirea Pamantului si cei ce locuesc pre dansul, cu obiceiurile lor, dimpreuna numele cetatilor si oraselor, de cronografii cei vechi si cei noi insemnate vor esi tiparite.

A treia: Fisica, Matematica si cuprinsul invataturi Filosofesti, spre luminarea celor ce voiesc a sti intemeierea Cerului cu toate planetele le vom invata.

A patra: Se va ivi Biografia Principilor Ungrovlahiei si ai Moldovii de la inceputul ocarmuirii lor.

A cincea: Este Istoria Romanilor pre larg culeasa din cele mai vechi adevarate Istorii si alte deprinderi ale lumii vrednice a le sti, la care se adaugau diverse informatii utile de tipul regulilor dieteticesti si altele.

Publicatia nu a aprut datorita refuzului autoritatilor de a permite editarea ei.

La 1814, in Buda, carturarul ardelean Alexie Lazaru facea o noua incercare de editare a unei publicatii in limba romana, motiv pentru care va raspandi o instiintare adresata „iubitilor mei romani” cerandu-le sa se aboneze „atata numar de prenumeranti cat sa poci purta cheltuiala tiparului aici in craiasca cetate Buda, la craiasca tipografie”.

INSTIINTARE

„Toate neamurile Evropei cele desteptate au aflat cum ca a scrie Gazete sau Novele, si a le impartasi oamenilor neamului sau, e cea mai incuviintata mijlocire de a lumina noroadele, cu intamplatele ale altora fapte a le abate de la rau si a le aduce spre cele bune. Prin Novele ne instiintam asa zicand ca mai este lume si afara de tara noastra, si ni se descopere a sti si cele ce se intampla in toate zilele prin alte imparatii si tari departe; cu care nu numai ca desfateaza inima si mintea omului, carea din fire asa e intocmita, cat pururea se lupta spre stiinta si agonisire de cunostinte noua, ci si sufletul se imbunatateaza, de vreme ce cetitele fapte rele ale akltora cele ce s-au intamplat asupra parintilor si a fratilor sai, asupra domnilor si boiarilor sai, asupra patriei sale cu faradelege, cu necredinta, indaratnicie indreznite ne fac a ne ingrozi, precum de pedeapsa si certarea unor fapte ca aceasta, asa mai vartos de necuviinta si rautatea ce o cuprinde in sanul sau; asa ne invatam a nu lucra unele ca acestea.

Dimpotriva, cunoscutele ale altora fapte bune de credinta si de cucerie spre imparatul si spre patrie, de dragoste frateasca catre deaproapele, de ascultare catre domnul si boiarii locurilor, de vitejie in oaste si de liniste in vreme de pace, ne aprind inima noastra si cu putere ne indeamna a urma unora ca acestea.

Nu numai dara frumos si desfatat lucru iaste a ceti Novele, ci si de lipsa celui ce nu vrea sa ramaie orb de ammandoi ochii.

De aceea, iata ca si grecii, ba si sarbii, dobandind de l ainaltatul imparat al Austriei privileghium spre acela, cu sarguinta dau Novele, ce se tiparesc la Viena, neamului sau, si neamului atata cel grecesc, precum si cel sarbesc, nu numai cu bucurie, ci si multamita le primesc.

Singuri noi, romanii, macar ne tragem vita de cel mai slavit neam in lume, adeca de la romani, santem de acel scump vistiari lipsiti. Insa supt stapanirea preabunului imparat al Austriei Frantisc Intai, carele parinteste doreste ca si romanii sa vie la mai buna invatatura, mi s-au invapaiat inima de dragoste, ca si intru acest lucru sa slujesc neamului meu.

Pentru aceea, de voi fi instiintat de la iubitii mei romani ca bucuros ar primi un lucru folositor ca acesta, si de se va aduna atata numar de prenumeranti cat sa poci purta cheltuiala tiparului, aici, in craiasca cetate Buda, la Craiasca tipografie, ma voi incumeta a ma apuca si de acest lucru pentru dragostea neamului, intru care intamplare pururea si necurmat cinstiti prenumeranti in toata saptamana de cate doua ori ar primi de la mine Novele pe cate o jumatate de coala, adeca o coala pe saptamana, uneori inca si mai multe alte vrednice lucruri vom adauge; a caror pret, cu toata cheltuiala,va fi de la un prenumerant 20 de forinti nemtesti pe an sau carele va avea, numai pe o jumatate de an, 10 forinti nemtesti; iara in bani turcesti pe un an 30 de lei, pe jumatate de an 15 lei.

Cand vom fi instiintat despre vrerea romanilor in treaba aceasta, voi anumi si locurile unde, si la care cinstitii negutitori sa numere mai sus aratatii bani, voi anumi si locurile unde, si la care cinstitii negutiori sa numere mai sus aratatii bani, ca sa-i poci primi la vremea sa. Nu lipseste alta, fara romanii sa se arate, inaintea lumii si inaintea neamurilor celor straine, ca nu cruta acea putin cheltuiala ce au a face pentru Novele.