Fragmentul ales drept referinta este din Insemnari politice de Armand Calinescu, editie ingrijita si prefatata de Al.
Gh. Savu, Editura Humanitas, Bucuresti, 1990. Nu este propriu-zis un discurs politic, ci un discurs despre practica politica vazuta de un observator precum Armand Calinescu. El incearca sa fondeze si sa precizeze o maniera de a elabora politicul. Textul este destul de lung si de aceea analiza s-a constituit intr-o pendulare constanta asupra ansamblului textului si o serie de reajustari intre reprezentarea globala a textului si analiza detaliata a catorva paragrafe.
Fragmentul este analizat incepand cu insemnarea din 3 martie, cand in sedinta Delegatiei Permanente Mihalache isi da demisia din presedintia partidului.
Obiectul se contituie astfel in presedintia partidului, iar subiectul cautator, Mihalache, pirde acest obiect.
Intr-o prima faza este pus in centru obiectul, apoi in prim-plan este pus subiectul care se hotaraste sa amane demisia pana la 4 aprilie, cand se aduna Congresul. Exista o virtualizare a relatiei dintre subiect si obiect in care destinatorul este regele. Este descrisa o lipsa sau o stre de deceptie, marcata prin disjunctia intre subiect si obiect.
Din certitudinea ocuparii functiei de presedinte al partidului, Mihalache se vede pus in situatia de a-si dezvalui dorinta secreta: depunerea demisiei trebuie sa conduca la obtinerea unui raspuns din partea regelui. Pentru ca operatiunea devine indispensabila, el devine violent contra manistilor.
Dintr-un vouloir faire, demisia trece intr-un vouloir non faire. Transmiterea obiectului il face sa-si manifeste vointa negativa si astfel devine violent. Mihalache ii acuza pe manisi de complicitate (n. n. ) si de aceea reactioneaza violent, dandu-le astfel un avertisment. avertisment complicitate faire non faire savoir faire non faire savoir + iesire violenta manistii Produsul, demisia, nu este finit si in randurile urmatoare asistam la restaurarea unei relatii perturbate si la mentinerea unei conjunctii intre subiect si obiect: amanarea demisiei.
De la practica, de la un /faire/ se trece la o amanare. Mihalache se hotaraste (/vouloir faire) sa amane deposedarea. Din subiect devine destinator, hotaraste data de 4 aprilie ca fiind ziua in care va lua o decizie. Subiect devine Congresul, iar destinatar sunt membrii de partid care vor hotari in posesia cui va ramane obiectul.
Sunt doua momente ale comunicarii narative: procesul de achizitie al obiectului, e vorba de un /faire/, deci se pune in joc o competenta.
Cat este inca presedinte, Mihalache are inca competenta.
comunicarea cu obiectul: obiectul achizitionat este transmis destinatarilor, membrii partidului, ai Congresului, pe 4 aprilie.
Obiectul, presedintia, se defineste dublu: in functie de un faire producator, ca termen al unui program de achizitie si in raport cu destinatarii. Mihalache realizeaza un transfer de competenta de la Delegatie la Congres.
Plecand de la comunicarea ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
