Complexitatea Profesiei de Jurnalist - Editorialist

Un ziarist de calitate se recomandă singur. Prin scrisul său , prin ceea ce transmite cititorului. Totuşi, pentru cititorul de astăzi, aflat într-o permanentă criză de timp, expus unui bombardament mediatic fără precedent în istoria post-decembristă a României, editorialul, care reprezintă chintesenţa unei publicaţii, poate satisface curiozitatea Măriei-Sale Cititorul,într-o formă rapidă şi eficientă. Pentru că, editorialul este – în primul rând – inima vie a unui ziar, fiindcă indică, sintetic şi precis, conştiinţa, sensul, clarviziunea şi apartenenţa la valorile democraţiei pe care le-a adoptat publicaţia respectivă. Viaţa publică, democraţia şi societatea civilă, evoluţia actorilor politici în regimurile cripto-comuniste de după 1989, identificarea şi analiza corectă a fenomenelor culturale, sociale, economice, ştiinţifice, a celor care ţin de educaţie, de morală, de discriminări de toate genurile (rasă, sex, religie, clasă socială etc.) – iată doar un mic segment din pleiada de subiecte pe care editorialistul poate să le abordeze.

Editorialul este un gen al jurnalismului de opinie, care profilează cel mai bine caracterul natural şi legitim al libertăţii de exprimare prin presa scrisă, drept de atâtea ori încălcat în trecut, dar şi în prezent, datorită foarfecii vigilente a cenzurii politice existente, dar – mai ales – a cenzurii economice care, în România, a creat publicaţii de partid şi de stat (Riposta), publicaţii statornice şi alte publicaţii temporare, care sunt „scoase de la naftalină” doar în campaniile electorale. Ideea de libertate a presei şi a cuvântului în România şi-a făcut totuşi loc în unele publicaţii locale şi naţionale, care reprezintă linia întâi a presei noastre de toate zilele. Aici, în aceste tribune ale cuvântului scris, s-au cristalizat, în ciuda presiunilor de tot felul, în special cele politice şi economice, părerile unor editorialişti recunoscuţi de opinia publică naţională. Astfel, s-au remarcat ca editorialişti Petre Cazangiu, preotul Marcel Răduţ Selişte, Florin Ciocan, Cezar Avramescu, Alin Dorobanţu şi Dumitru Sârghie.

Iată ce m-a determinat să abordez acest subiect „Complexitatea profesiei de jurnalist - editorialist”, faptul că ziariştii noştri au reuşit să se impună, prin editorialele lor, în ochii opiniei publice.

Din analiza editorialelor pe care le-am studiat (iulie-septembrie 2007) s-au desprins o serie de teme, bine susţinute de editorialiştii români care abordează şi supun analizei următoarele câmpuri de problematici: politica locală, cu toate avatarurile ei, strâns legate de evenimentele politice centrale; încercarea autorilor de a scoate la suprafaţă valorile fundamentale ale lumii civilizate, cinstea, adevărul şi integritatea morală, într-un Fanar românesc plin de maşinaţiuni oculte, despotice şi arogante; rolul benefic al societăţii civile şi al concurenţei în lupta împotriva intervenţiei excesive a puterii politice pe piaţa jurnalistică a României; afacerile necurate, „jocul de glezne” şi trasul unor sfori de miliarde de lei, de către unii potentaţi politici, care au uitat foarte repede promisiunile electorale; paralele între haiducii politici de ieri şi cei de azi; portrete vesele, triste şi, uneori, halucinante şi hidoase ale unor lideri politici, ale unor conducători de instituţii deconcentrate şi descentralizate, ale unor primari rurali şi chiar portrete ale unor şefi de companii private, care şi-au dat mâna, pe sub masă, cu devalizatorii bugetelor noastre de toate zilele şi nopţile.