Procesul de tranzactionare a reasigurarii implica cunoasterea reasiguratorilor si inter mediari lor ce activeaza pe piata de reasigurare, alegerea sistemului de distributie, negocierea precontractuala si elaborarea documentatiei precontractuale. Acest capitol descrie fiecare etapa a procesului de plasare. Capitolul se incheie cu un exemplu de plasare a unei reasigurari facultative pe piata directa si un exemplu de tranzactionare a unei reasigurari prin acord printr-un intermediar (broker ).
Reasiguratori si intermediari in reasigurare
Reasiguratori. In secolul al XIX-lea, Lloyd's of London si alti mari asiguratori europeni aveau capacitatea financiara necesara pentru a asigura riscuri mari, ei actionand atat ca asiguratori cat si ca reasiguratori. In acea perioada, majoritatea reasigurarilor erau subscrise de asiguratori care subscriau si asigurari.
Prima societate specializata in reasigurari a fost Kolnische Ruckerverscherung Gesellscaft (Cologne Reinsurance Company), infiintata in anul 1846. Inainte de primul razboi mondial, activitatile de reasigurare specializate erau, in cea mai mare parte, desfasurate de companiile germane si ruses ti. Dupa terminarea razboiului, companiile de reasigurare americane au cunoscut o dezvoltare rapida. Totusi, o mare parte a reasigurarilor continua sa fie subscrisa de asiguratori si de subscriitorii Lloyd's of London. Reasigurarea a fost intotdeauna o tranzactie cu caracter international. Aceasta caracteristica reflecta scopul reasigurarii si anume acela de a dispersa cat mai mult riscurile mari si posibilele daune catastrofale. Europa de vest a fost dintotdeauna si continua sa fie cel mai mare ofertant de reasigurare mondiala. Aceasta parte a Europei se caracterizeaza prin solvabilitate si responsabilitate financiara, in conditiile unui cadru legislativ si fiscal favorabil.
Majoritatea companiilor de reasigurare sunt societati de capital, cu exceptia catorva asiguratori mutuali. Lloyd's of London este unul dintre cei mai mari reasiguratori din lume, insa nu exista statistici care sa permita o comparatie cu ceilalti reasiguratori. Principalele tipuri de reasiguratori sunt:
(a) Reasiguratori profesionali autorizati
(b) Departamente de reasigurare ale asiguratorilor
(c) Reasiguratori externi neautorizati
(d) Pool-uri si asociatii de reasigurare
(e) Societati de management in reasigurari
(a) Reasiguratori profesionali autorizati. Un reasigurator profesional autorizat reprezinta o
societate specializata in activitatea de reasigurare, autorizata sa subscrie reasigurari in statul
respectiv. Doar cativa reasiguratori profesionali autorizati subscriu si asigurari, dar chiar si in acest
caz cea mai mare parte din volumul de prime previne din reasigurari.
Primii zece mari reasiguratori din lume, in raport cu volumul primelor nete de reasigurare incasate in ultimii ani sunt cu sedii in tari cu nivel de trai ridicat precum: Germania Elvetia, SUA, Italia, Marea Britanie, Franta.
(b) Departamentele de reasigurare ale societatilor de asigurari. In majoritatea statelor, o
societate de asigurari poate sa subscrie reasigurari pentru categoriile de asigurari pentru care este
autorizata. Numerosi asiguratori au optat pentru participarea pe piata reasigurarilor. O parte din
acestia subscriu reasigurari doar prin intermediul poolurilor, asociatiilor sau sindicatelor de
reasigurare, in timp ce alte companii si-au infiintat departamente speciale de reasigurare. De
exemplu, in S.U.A, societatile de asigurari detin intre 8 si 10% din piata reasigurarilor (in conditiile in care aceasta cota s-a redus constant in ultimele trei decenii). Reducerea ponderii detinute de asiguratori s-a datorat tendintei acestora de a infiinta filiale cu statut de reasiguratori profesionali autorizati.
Constituirea unui reasigurator profesional autorizat, in locul mentinerii unui departament de reasigurare intern, of era cateva avantaje unui asigurator. In primul rand, atunci cand negociaza cu un reasigurator profesional, asiguratorii pot depasi reticenta in privinta dezvaluirii secrete lor profesionale fata de un potential concurent. In al doilea rand, un reasigurator detinut de un asigurator poate fi considerat un partener egal de catre ceilalti reasiguratori profesional, facilitandu-i astfel incheierea de acorduri de retrocesiune avantajoase. In cele din urma, aceasta implicare in domeniul reasigurarilor le permite asiguratorilor sa atraga intermediari si specialisti cu experienta in domeniul reasigurarilor. Principalul dezavantaj al constituirii unui reasigurator profesional autorizat este determinat de costurile de functionare ale unei societati separate, in special de cheltuielile cu capitalul social, precum si de necesitatea prezentarii rezultatelor activitatii separat de cele ale companiei mama.
Reasiguratori externi neautorizati. Exista situatii in care asiguratorii intetpi incheie reasigurari cu reasiguratori externi neautorizati in statul respectiv. In unele tari, acestor reasiguratori li se cere sa constituie un depozit in numerar, sa detina o scrisoare de credit sau anumite fonduri intr-un cont de garantie.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
