Relații publice

CE SUNT RELATIILE PUBLICE ?

Definirea termenului de”relaţii publice” a fost influenţată de poziţia pe care s-au situat diferiţi teoreticieni.Aceste relaţii au fost privite de către unii din punct de vedere psihologic, de către alţii din punct de vedere sociologic, filosofic, teoretic sau aplicativ, ceea ce explică existenţa numai în literatura americană a peste 1000 de definiţii.Cu totă această mare varietate de definiţii, ele exprimă, evident in maniere diferite, o concepţie despre modul în care o instituţie sau întreprindere trebuie sa-şi creeze relaţii cu oamenii, să le menţină şi să le dezvolte.

Privite, înainte de toate, dintr-un unghi psihologic, deci ca mecanisme de stabilire a legăturilor între instituţii, ori întreprinderi şi oameni, relaţiile publice pot fi definite ca fiind ansamblul de mijloace folosite de către instituţii şi întreprinderi pentru a crea un climat de încredere şi simpatie în rândul propiului personal, precum si în rândul publicului.

O asemenea definire a relaţiilor publice ne dă posibilitatea distingerii de fenomenul publicitar, de publicitate.Publicitatea urmăreşte, in mod expres, formarea, menţinere si dezvoltarea unei clientele urmărindu-se exclusiv scopuri publicitare, pe când relaţiile cu publicul vizează crearea unui climat de încredere în rândul publicului şi al propriului personal, susţinerea propiei activitaţi şi favorizarea dezvoltării întreprinderii.

În realizarea acţiunilor de relaţii publice, se are în vedere informarea obiectivă a publicului, nu sugestionarea lui ca în cazul publicităţii.De aceea, se spune că prin relaţii publice se popularizează o firmă.O întreprindere, o instituţie, în vreme ce prin publicitate se popularizează un produs al firmei respective.Prin conţinutul lor, acţiunile realizate prin relaţii publice sunt mai ales sociale,iar cele care ţin de publicitate sunt mai ales comerciale.

Relaţiile publice, atât prin scopul general, cât şi prin maniera specifică în care se realizează, sunt considerate ca fiind necesare şi posibile la orice instituţie şi întreprindere şi la orice nivel.De aceea se vorbeşte de relaţii publice ale statului şi ale organismelor de stat cum ar fi armata, poliţia, instituţii de învăţământ şi cultură etc.

Practicianul de relaţii publice serveşte drept intermediar între organizaţia pe care o reprezintă şi toate publicurile celei organizaţii.Drept urmare, practicianul de relaţii publice are responsabilităţi şi faţă de instituţie şi faţă de diferitele ei publicuri.El distribuie informaţii care dau posibilitatea publicurilor instituţiei sa-i înţeleagă politicile.

Relaţiile publice presupun cercetarea tuturor publicurilor: primirea de informaţii de la acestea, avertizarea conducerii în legătură cu atitudinile şi reacţiile lor, ajutorul în stabilirea de politici care demonstreza atenţia crescută faţă de publicuri şi evaluarea constantă a eficienţei tuturor programelor de relaţii publice.Acest rol implicit include toate activităţile legate de constatarea şi influenţarea opiniilor unui grup de persoane.Acest este insă numai aspectul comunicaţional.Ca funcţie de management, relaţiile publice înseamna responsabilitate şi întelegere în stabilirea de politici şi în informare, pentru atingerea celor mai nobile interese ale organizaţiei şi ale publicurilor ei.

ELEMENTELE PROCESULUI DE RELATII PUBLICE

Pentru ca procesul de relaţii publice să funcţioneze, el are nevoie de trei elemente. Acestea sunt: agentul de relaţii publice, clientul sau beneficiarul şi serviciile specifice.

• Agentul de relaţii publice :

Este un lucru cunoscut că, pentru a promova o strategie de relaţii publice, este nevoie de o înaltă calificare în domeniu. Deci nu orice persoană poate îndeplini această funcţie.

Dincolo de calităţile pe care trebuie să le aibă un om cu studii universitare, pregătirea lui va cuprinde, obligatoriu, şi următoarele discipline: sociologie, psiho¬logie, retorică, management, legislaţie ( publică şi privată ), istorie, limbi străine. Totodată, persoana care lucrează în domeniul relaţiilor publice va trebui să posede temeinice cunoştinţe despre: mijloace moderne de comunicare, drepturile omului, istoria artei, politologie, arhitectură şi urbanism, informatică şi nu în ultimul rând, conducerea autoturismului.

Agentul de relaţii publice trebuie să aibă capacitatea de a intra în relaţie cu semenii săi cât mai uşor şi mai natural cu putinţă, să fie prezentabil şi corect în relaţiile cu clienţii şi marele public.

Din punct de vedere deontologic, agentul de relaţii publice are câteva obligaţii:

-să nu-şi modifice obiectivele fără acordul clientului ;

-să fie de partea instituţiei care l-a angajat până la terminarea contractului ;

-să nu se afle în prim planul activităţilor, pentru a-şi putea menţine deschise canalele de comunicare ;

-să exploateze într-o manieră personală orice eveniment favorabil îndeplinirii mandatului său.