Publicitatea la firma Maraseea Tabacco Prodserv

Cap. 1. ASPECTE TEORETICE PRIVIND PUBLICITATEA

1.1. Definirea publicităţii

Până astăzi s-au dat o mulţime de definiţii publicităţii, fiecare dintre ele încercând să sintetizeze elementele şi caracteristicile ei de bază, în funcţie de momentul şi contextul în care a fost dată. Cele mai multe definesc publicitatea ca un proces de comunicare impersonală, controlată şi plătită de către un emiţător clar identificat, care, folosind medii masive de comunicare, urmăreşte să convingă şi să modeleze comportamentul receptorilor mesajului faţă de un produs/marcă/instituţie etc

Publicitatea o putem defini ca fiind orice formă plătită de prezentare şi promovare impersonală a ideilor, bunurilor sau serviciilor prin mijloace de informare în masă (ziare, reviste, programe de radio şi TV) de către un sponsor bine precizat Multe organizaţii folosesc publicitatea pentru a transmite unui anumit public mesaje referitoare la ele însele, la produsele şi serviciile lor sau la modul lor de comportament, cu scopul de a determina un răspuns din partea acestuia.

În limbajul de specialitate, publicitatea (publicity) este prezentată ca „acea informaţie plasată de la o sursă exterioară în presă şi pe care presa o preia pentru că are valoare de informare” Alţi autori adaugă la aceste caracteristici şi faptul că informaţia este plasată „cu scopul atragerii publicului” sau cu intenţia obţinerii unei atitudini favorabile a mass-media. În sfera publicităţii intră comunicatele de presă, fotografiile, reportajele video, dosarele de presă etc., trimise de diverse birouri de presă ori departamente de relaţii publice către instituţiile mass-media.

Publicitatea constituie forma cea mai subtilă de cooperare dintre presă şi sistemul relaţiilor publice. Pentru a fi acceptate de către redacţii, mesajul este constituit după regulile de bază ale jurnalismului: tonul e neutru, informaţia este echilibrată prin invocarea mai multor surse etc.

1.2. Tipologia publicităţii

Complexitatea publicităţii, precum şi dinamismul pe care îl cunoaşte dezvoltarea ei, ne permite să găsim o mare varietate de criterii de clasificare. În funcţie de nevoile care există la un moment dat, ele pot fi schimbate, regrupând diferitele categorii, adăugând unele noi etc.

Criterii de clasificare :

a) În funcţie de natura beneficiarului: publicitate a întreprinderilor, a instituţiilor, a asociaţiilor, personală;

b) În funcţie de numărul beneficiarilor: publicitate individuală, colectivă;

c) În funcţie de activitatea beneficiarului: publicitate făcută de producători, de intermediari, de vânzători;

d) În funcţie de obiectul promovat: publicitate corporativă, pentru un produs, serviciu, idee, publicitate generică;

e) În funcţie de destinaţia mesajului: publicitate de consum, oficială, industrială, îndreptată către canalele de distribuţie;

f) În funcţie de natura anunţului: publicitate comparativă, non-comparativă, raţională, emoţională, subliminală;

g) În funcţie de extinderea companiei: publicitate locală, naţională, directă etc;

h) În funcţie de stilul comunicării: publicitate instructiv-educativă, afectivă, umoristică;

i) În funcţie de scopul publicităţii: publicitate de introducere pe piaţă, de educaţie, de menţinere, de aducere aminte ş.a.;

j) În funcţie de intensitate: publicitate intensivă, extensivă, mixtă.