Publicitatea ca Mijloc de Manipulare a Oamenilor

Introducere

Manipularea, alături de propagandă, persuasiune şi publicitate, face parte din marea familie a formelor de comunicare, utilizate în sfera influenţei sociale.

Deşi conceptului de manipulare i-a fost consacrate numeroase studii, acesta lasă loc unei anumite libertăţi de interpretare. Atunci când este amplasat în vecinătatea propagandei, fapt ce de altfel se întâmplă frecvent atât în literatura de specialitate cât şi în manifestările cotidiene, linia de demarcaţie dintre manipulare şi propagandă, şi aşa extrem de fină, devine aparent insesizabilă, generând numeroase confuzii.

Acestea sunt alimentate pe de o parte de utilizarea respectivilor termeni în contexte şi cu accepţiuni încă foarte diferite, iar pe de altă parte de faptul că uneori, atât sursele şi mijloacele de comunicare utilizate, cât şi intenţionalitatea lor persuasiv-tiranică, converg.

Nu în ultimul rând, ambiguitatea conceptelor este sporită de faptul că în definirea lor se regăsesc termeni comuni, precum: „schimbarea atitudinii”, „influență” sau „putere”.

Datorită multiplelor semnificaţii, în continuare vom încerca să explicăm ce se înţelege prin manipulare şi cum se distinge aceasta în raport cu alte concepte.

Accepţiunile manipulării în societatea contemporană

În prezent, lucrările de specialitate din diverse domenii, de la cele din sfera comunicării până la cele specifice psihologiei sociale, ne oferă numeroase exemple de variaţii, ale interpretărilor sau chiar ale vocabularului conceptual utilizat pentru definirea manipulării. Acestea diferă de la un autor la altul, deoarece în realitate există destul de puţine cercetări care au încercat să exploreze şi să explice natura fundamentală a manipulării şi unicitatea sa în raport cu alte activităţi. Cele mai multe studii, care au încercat să facă faţă acestei provocări, au rezumat fenomenul la formularea unei definiţii atotcuprinzătoare şi au identificat numeroasele tehnici de manipulare aflate la dispoziţia manipulatorilor, de la cele mai simple la cele extrem de sofisticate, de la cele cu urmări imediate, până la cele ale căror efecte se resimt după ani de zile sau chiar după decenii. Tocmai de aceea, conceptul de manipulare pare de cele mai multe ori confuz, creând iluzia unei porţi deschise către mister.

În limbajul cotidian, manipulării i s-au atribuit accepţiuni precum: influenţare psihologică, propagandă, persuasiune. Această confuzie terminologică este frecvent întâlnită şi în mediul academic, existând autori conform cărora „studiile despre influenţare, persuasiune, propagandă, manipulare sunt unul şi acelaşi lucru” (Alexe, 2009).

Pe de altă parte, numeroşi autori, în încercarea lor de a realiza o distincţie clară între aceste concepte, au ajuns la următoarele concluzii: unii consideră că manipularea ar fi un concept care subsumează propaganda, hipnoza, spălarea creierului, comunicarea neurolingvistică ş.a.m.d. (Ficeac, 1996); alţii consideră că manipularea se realizează prin intermediul unor practici manipulative, din care fac parte zvonul, intoxicarea, dezinformarea şi propaganda(Corcaci, 2010).Unii autori, dimpotrivă, afirmă că manipularea şi persuasiunea sunt componente ale propagandei (Herjeu, 2000).

Pentru amplificarea confuziei, vom menţiona că există autori conform cărora, „manipularea şi persuasiunea pot fi încadrate în categoria mai largă a influenţei sociale (reprezentând cumva diferite grade de manifestare ale acesteia)” (Rădulescu, 2009).

În volumul intitulat Dicţionar de sociologie, manipularea este definităca oacţiune orientată în scopul determinării unui actor social (persoană, grup, colectivitate) să gândească şi să acţioneze într-un mod compatibil cu interesele iniţiatorului şi nu cu interesele sale, prin utilizarea unor tehnici de persuasiune care distorsionează intenţionat adevărul sau inoculează o percepţie falsă a realităţii, lăsând însă impresia libertăţii de gândire şi decizie. Spre deosebire de influenţa de tipul convingerii raţionale, prin manipulare nu se urmăreşte înţelegerea mai corectă şi mai profundă a situaţiei, ci inculcarea unei înţelegeri convenabile, recurgându-se atât la inducerea în eroare cu argumente falsificate, cât şi apelul la palierele emoţionale non-raţionale. Intenţiile reale ale celui care transmite mesajul rămân insesizabile primitorului acestuia. Din punct de vedere politic, manipularea reprezintă o formă de impunere a intereselor unei clase, grup, colectivităţi, nu prin mijloacele coerciţiei, puterii, ci prin cele ideologice, prin inducere în eroare. Din acest motiv, recurgerea la manipulare în situaţiile de divergenţă de interese devine tot mai frecventă, în societatea actuală manipularea reprezentând un instrument mai puternic decât utilizarea forţei (Zamfir & Vlăsceanu, 1998).