Protecția consumatorului în Uniunea Europeană

Constientizarea oamenilor asupra calitatii lor de consumatori este un fenomen relativ recent. Primul documentar in care au fost conturate drepturile fundamentale ale consumatorilor il constituie Cartea drepturilor consumatorilor, definita de presedintele american John Fitzgerald Kennedy, in anul 1992. Preocuparile la nivel european privind drepturile consumatorului cunosc mai multe etape:adopatarea de catre Consiliul Europei a Cartei pentru protectia consumatorilor(1973); elaborarea si adoptarea de catre Comisia Europeana a primului Program de Protectia a Consumatorilor care include si drepturile fundamentale ale acestora punandu-se accent pe protectia Ansamblul de masuri care se constituie in politici de protectie a consumatorilor s-a structurat in urma unei dezvolatri intense a productiei de masa. Consumatorul are practic nevoie de anumite “condimente” protectioniste: un sistem reglementativ care sa asigure protectie genarala si in domeniile periferice ale economicului si socialului, organisme care sa aplice aceste reglementari in mod ferm.sanatatii si sigurantei consumatorului.

In acest fel, cea mai eficienta protectie va fi cea individuala, prin cunoasterea legilor si solicitarea respectarii lor. Protectie inseamna recunoasterea ca orice consumator, chiar bine informat, poate deveni victima abuzurilor impotriva carora e dator sa lupte, iar legea inseamna nu doar eliminarea abuzurilor, ci si sanctionarea vinoavatilor. Consumatorul are obligatia de a se informa si de a reflecta asupra achizitionarii. Constientizand abuzurile trebuie sa ceara eliminarea lor, anularea clauzelor defavorizatoare si eventual reglementari contractuale noi. Dincolo de propria protectie, se utilizeaza retragerea produselor de pe piata sau suprimarea clauzelor abuzive si eventuala reparare a prejudiciilor constante. Prin natura lor, miscarile de aparare a consumatorilor imbraca doua aspecte: o lupta nonviolenta ( de informare) a consumatorilor si o serie de actiuni ale organizatiilor de protectie a consumatorilor ( reclamtii, proteste).

Protectia consumatorilor reprezinta un ansamblu de dispozitii legale de natura publica sau privata, care asigura respectarea drepturilor si intereselor consumatorilor.

Statul, prin mijloacele prevazute de lege, protejeaza cetatenii in calitatea lor de consumatori, asigurand informarea completa desprea caracteristicile esentiale ale produselor si serviciilor, apara si asigura drepturile si interesele legitime impotriva unor practici abuzive.

În 1975, Consiliul Europei a iniţiat primul său program pentru protecţia consumatorului şi politica de informare (C92 din 25.04.1975). Acesta a fost urmat şase ani mai târziu de un al doilea program pentru protecţia consumatorului şi politica de informare (C133 din 3.06.1981). Amândouă programele cuprind declaraţii de politică, dar legal nu sunt obligatorii. Ele reprezintă totuşi un anumit ghid cu ajutorul căruia organizaţiile consumatorilor europeni au fost capabile să măsoare, să evalueze şi să ofere informaţii despre actuala politică a Comunităţii Europene şi/sau a UE. Aceste documente menţionau necesitatea întăririi şi mai bunei coordonări a măsurilor de protecţie a consumatorului în UE. În primul program, din 1975, se menţiona faptul că politica de protecţie a consumatorului era oarecum un subiect nou pentru CEE, dar exista deja ca o veche tradiţie în fiecare Stat Membru.

Au fost enumerate cinci drepturi de bază ale consumatorului:

a. dreptul la protecţia sănătăţii şi siguranţei consumatorului

b. dreptul la protecţia intereselor economice ale consumatorului

c. dreptul la compensaţii pentru daune suferite

d. dreptul la informaţie şi cunoaştere

e. dreptul la reprezentare (dreptul de a fi ascultat)

Cele cinci drepturi ale consumatorului menţionate mai sus pot fi urmărite în politica preşedintelui Statelor Unite ale Americii, John F. Kennedy ( 1962). "Toate aceste drepturi" - susţinea Consiliul Europei - "trebuie să fie mult mai clar exercitate prin măsuri în cadrul diferitelor părţi ale politicii comunitare, cum ar fi politica economică, politica agricolă comună, politica socială, politica protecţiei mediului, politica transporturilor, politica energiei, ca şi politica armonizării legale, care afectează - toate - poziţia consumatorului."

Un al doilea program al Comunităţii Europene a repetat, în 1981, înţelesurile conceptului de protecţie a consumatorului:

Actuala situaţie economică dificilă care se manifestă în special printr-o reducere a veniturilor se accentuează, şomajul crescând şi diferitele consecinţe economice ale dependenţei de energie ce afectează cea mai mare parte a Statelor Membre obligă din ce în ce mai mult consumatorii să-şi administreze venitul mai conştient, în special în legătură cu calitatea bunurilor şi serviciilor pe care le cumpără, pentru a putea să folosească cât mai mult din ele. În această ordine de idei, sunt foarte importante acţiunile pentru protecţia consumatorului cu privire la calitatea bunurilor şi serviciilor şi la condiţiile în care acestea sunt oferite, ca şi oferirea de informaţii despre ele.

Tendinţele către concentrare din cadrul CE au sporit problemele puse consumatorilor şi au crescut dezechilibrul poziţiei consumatorului pe piaţă. A fost aşadar luată în calcul lupta împotriva practicilor neoneste de vânzare-cumpărare, a fost propusă introducerea încrederii generale în produs şi o îmbunătăţire în funcţionarea în serviciu a produselor şi reciclarea materialelor, ca şi protecţia împotriva formelor de publicitate nedorite fost şi ele luate în calcul.