Prețul

Introducere

Preţul a ocupat şi ocupă un loc central în ansamblul teoriei şi practicii economice. Unii autori de tratate şi manuale au apreciat că preţul reprezintă noţiunea fundamentală a ştiinţei economice, respectiv a economiei politice. Încă de la începutul introducerii lui în limbajul economic, termenului i s-au atribuit cele mai variate sensuri. Dar, absolut toţi cei care şi l-au însuşit şi folosit au intuit faptul că preţul măsoară ceva. De pildă, încă în antichitate, Aristotel sublinia că “preţul exprimă echivalenţa a două bunuri diferite calitativ, adică valoarea lor de schimb”.

Preţul exprimă, în condiţiile actuale, cantitatea de bani pe care cumpărătorul o plăteşte în schimbul unei unităţi de bun economic, respectiv, el este expresia bănească a valorii de schimb pe care o încasează vânzătorul pentru o unitate din bunul tranzacţionat.

Ce este preţul?

Preţul reprezintă cantitatea de monedă pe care cumpărătorul este dispus şi o poate oferi producătorului (vânzătorului) în schimbul bunului pe care acesta îl prezintă pe piaţă. Astfel de preţ mai este numit preţ absolut. Alături de preţul absolut există şi preţul relativ sau raportul de schimb, adică preţul bunului dat exprimat în alt bun considerat etalon sau element de referinţă.

Condiţia esenţială a formării preţului o constituie existenţa schimbului.

Prețul este determinat de piață, prin echilibrul între cerere şi ofertă. Mai exact, producătorul unui bun propune un preț, dacă are piață de desfacere, astfel încât să obțină profit, ceea ce înseamnă că prețul cerut este acceptat de piață, iar afacerea este viabilă.

Stabilirea prețului unui anumit bun este cel mai important lucru într-o afacere, de exactitatea acestuia depinzând succesul afacerii.

Funcţiile preţului

Principalele funcţii ale preţului sunt:

• funcţia de calcul (de măsurare a cheltuielilor şi rezultatelor desfăşurate de agenţii economici). Forma de măsurare economică se realizează prin mijlocirea preţului (măsurarea cheltuielilor de producţie se face prin intermediul costului de producţie, iar dimensionarea rezultatelor prin intermediul preţului de vânzare);

• funcţia de stimulare a producătorilor. Preţul este principalul instrument prin care îşi recuperează cheltuielile, îşi asigură profitul şi creează premisele pentru continuarea activităţii economice, constituind totodată cel mai autentic sistem de informaţii pentru alocarea şi realocarea resurselor economice pe domenii de activitate;

• funcţia informaţională. Preţul informează producătorii asupra gradului de tensiune dintre nevoi şi resurse, îi ajută să dea răspunsuri pertinente la problema fundamentală a oricărei economii (ce şi cât să se producă?, cum să se producă?, pentru cine să se producă?), precum şi consumatorii cu privire la achiziţionarea de bunuri şi/sau servicii de pe diverse pieţe;

• funcţia de măsurare a puterii de cumpărare a veniturilor nominale. Bunurile şi/sau serviciile achiziţionate de populaţie depind atât de veniturile nominale, cât şi de nivelul preţurilor acestora. Veniturile reale se află în raport invers proporţional cu preţurile bunurilor şi cu tarifele serviciilor;

• funcţia de redistribuire a veniturilor şi patrimoniului între diferite categorii de agenţi, ramuri şi sectoare de activitate. Agenţii economici (ramurile şi sectoarele de activitate) ale căror preţuri relative scad, înregistrează pierderi, iar cele ale căror preţuri relative cresc, înregistrează venituri suplimentare. Acest fenomen este cunoscut în literatura economică sub denumirea de „foarfeca preţurilor”.

Mecanismul formării preţurilor

Formarea preţului are loc sub influenţa unei multitudini de factori. În genere, aceşti factori se împart în două grupe: factori interni şi factori externi.

Factorii interni se referă la acele procese care sunt specifice mecanismului pieţei concurenţiale. Unii dintre factorii interni ai formării preţului acţionează dinspre cererea consumatorilor cum sunt: utilitatea atribuită bunurilor de către cumpărător; capacitatea de plată a populaţiei consumatoare; nevoile consumatorilor şi structurile cererii, ambele formate pe baza unor comportamente sociale, culturale etc.

Alţi factori interni ai formării preţului îşi exercită influenţa dinspre oferta producătorilor. Dintre aceştia, cei mai importanţi sunt: nivelul costurilor unitare, abilitatea întreprinzătorului şi capacitatea sa de a obţine profit cât mai mare; structurile ofertei şi posibilitatea producătorilor de a se raporta la nevoile consumatorilor; preţul bunurilor pe alte pieţe (perspectiva substituirii lor în producţie şi în consum).

Există factori interni ai formării preţului, care acţionează pe ansamblul pieţei: jocul liber, presiunea celor două forţe ale pieţei; factorii monetari, cererea şi oferta de bani, ca element constitutiv al pieţei, în general.