Piața - mecanism concurențial

Piata reprezinta rezultatul interactiunii si actiunii comune a celor 4 factori: cererea, oferta, pretul si concurenta.

Piata este conceptul care indica un sistem de relatii intre participantii ei, care nu sunt altii decat purtatorii cererii si ofertei, respectiv vanzatorul si cumparatorul.

Piata a aparut cu multe secole in urma, ca relatie intre productie si consum, atunci cand functiile acestor 2 parti ale economiei s-au separat in timp si spatiu. De-a lungul timpului, relatia dintre producatori si consumatori s-a extins si s-a perfectionat.

Piata este locul unde sunt efectuate tranzactiile dintre cumparator si vanzator. Asemenea tranzactii au loc la bursa, licitatii, chiar si la targ sau iarmaroc.

Ca si concept economic, piata are urmatoarele functii:

- intretine relatia permanenta dintre creatorii de produse si consumatorii acestora,

- asigura alocarea si utilizarea eficienta a resurselor materiale si umane determinand deciziile producatorilor cu privire la productie, reparatie, schimb si consum.

- economia oricarei natiuni se autoregleaza prin piata si stabileste echilibrul necesar propriei productii.

- asigura echilibrul dintre cerere si oferta.

Daca obiectul tranzactiei de vanzare-cumparare este prezent, atunci piata este numita reala; daca insa acesta lipseste, atunci ea este considerata fictiva.

Piata reala exprima cererea si oferta de bunuri si servicii care pot satisface imediat o anumita necesitate sociala.

Piata fictiva (bursa) presupune o confruntare dintre cererea si oferta titlurilor de proprietate asupra unora dintre aceste bunuri, fara ca acestea sa fie efectiv prezente in momentul tranzactiei de vanzare-cumparare.

Piata este singura care valideaza un produs, care exprima necesitatea lui la pretul recunoscut.

Una dintre cele mai importante componente ale pietei libere este concurenta. Prin concurenta se intelege complexul relational dintre participantii la aceeasi piata, astfel incat fiecare sa isi poata manifesta liber intentiile si/sau deciziile.

Modalitatile prin care se duce lupta de concurenta sunt extrem de diverse. Alaturi de mijloace economice (reducerea cheltuielilor de productie, lansarea de noi produse, imbunatatirea calitatii, reclama si publicitatea, etc), se folosesc si mijloace extraeconomice (spionajul industrial, sabotajul, privarea concurentilor de resurse materiale sau de munca etc).

Trebuie subliniat un fapt important, si anume acela ca obiectul concurentei nu il constituie doar pretul, asa cum ar putea aparea la prima vedere, ci si produsul, distributia si promovarea acestuia, care constituie elementele de baza ale marketing-ului.

In fiecare tara concurenta se desfasoara prin respectarea unor reguli scrise si nescrise, in cadrul legal, admis si chiar stimulat pentru efectele sale benefice asupra evolutiei societatii in ansamblu. Aceasta este denumita concurenta loiala, dar in practica unii agenti economici uzeaza de mijloace nepermise, necinstite prin care aduc prejudicii premeditate concurentilor, sanctionate in mai toate tarile prin legi juridice (in Romania, exista Legea nr.11/1990 privind combaterea concurentei neloiale). Ea poarta denumirea de concurenta neloiala sau incorecta.

Modalitatile cele mai utilizate in concurenta incorecta sunt:

- denigrarea prin vehicularea unor informatii nereale cu privire la concurenti;

- concurenta parazitara, prin crearea confuziilor referitoare la concurenti;

- dumping-ul, prin practicarea unor preturi de vanzare mai reduse, in general cu mult mai mici decat costurile de productie;

- concurenta ilicita sau frauda fiscala, prin care, eludand impozitarea, isi pot permite sa practice preturi mai reduse decat concurentii, in conditiile obtinerii de profit.

Fata de agentii economici care practica concurenta neloiala, trebuie adoptata intotdeauna o atitudine ferma, intransigenta, intrucat ei dezechilibreaza mecanismul de functionare a economiei libere.

Aspectul cel mai frecvent al relatiilor de concurenta este cel ce se desfasoara intre intreprinderile care realizeaza acelasi produs si deci satisfac aceeasi necesitate, determinand astfel concurenta directa, ele disputandu-si aceeasi clientela. In aceasta situatie, delimitarea se realizeaza prin nivelul calitativ al produsului, originalitatea, nivelul de servire, garantiile post - vanzare etc, reprezentand concurenta orizontala. Relatiile de concurenta apar si intre intreprinderile care realizeaza produse “inlocuitor”, produse substituibile, cum sunt cele fabricate din materii prime naturale si sintetice, in care un rol esential revine calitatii produselor, dar si preturilor acestora, politica de promovare a produselor constituind un mijloc eficace de a invinge in competitie. Acest gen de concurenta se desfasoara pe verticala si are ca efect extinderea pietii unui producator pe seama concurentilor.

Tipul de concurenta indirecta apare intre intreprinderile ce ofera produse total diferite, dar care se adreseaza aceleiasi categorii de cumparatori si sunt destinate acelorasi utilizatori. De exemplu, pentru furnizorul de cafea, alti furnizori de cafea sunt concurenti directi, dar furnizorii de ceai sunt concurenti indirecti. In aceasi categorie intra si intreprinderile care in cadrul pietei, isi disputa aceleasi venituri ale cumparatorilor. Vor castiga cei care vor reusi sa ii convinga pe consumatori ca alegand produsul sau serviciul lor isi satisfac cel mai bine una din numeroasele lor necesitati.

Prin urmare, concurenta reprezinta un puternic factor de stimulare pentru agentii economici, ea conducand la eliminarea acelora care nu desfasoara o activitate eficienta.

Concurenta este o necesitate obiectiva, care actioneaza complex si contradictoriu, desemnand anumite structuri de piata, in functie de:

- numarul si puterea agentilor economici participanti;

- gradul de diferentiere a produselor;

- fluiditatea pietei (posibilitatea intrarii pe piata);

- transparenta pietei (gradul de cunoastere a elementelor ei);

- mobilitatea factorilor de productie.