Piața Întreprinderii

1.1. CONŢINUTUL PIEŢEI ÎNTREPRINDERII

Piaţa reprezintă mai multe întreprinderi, care îşi asigură vînzarea mărfurilor sau se asociază cu “totalitatea cumpărătorilor actuali şi potenţiali ai unei întreprinderi”.

Piaţa întreprinderii reprezintă spaţiul economico-geografic în care aceasta este prezentă cu produsele şi serviciile sale, unde potenţialul său uman, material şi financiar îi conferă o anumită influenţă şi un anumit prestigiu.

Totuşi imaginea pieţei rămâne incompletă, fără luarea în consideraţie a celor două categorii ale sale: cererea şi oferta. O altă definiţie a pieţei,mult mai completă, prezintă piaţa drept ”sfera economică în care producţia ( de bunuri materiale şi servicii) apare sub formă de ofertă de mărfuri, iar nevoile (solvabile) de consum- sub formă de cerere de mărfuri, piaţa reprezintă sfera manifestării şi confruntării ofertei şi cererii, a realizării lor prin intermediul actelor de vânzare cumpărare”.

Abordarea marketing a pieţei, având un asemenea punct de plecare, nu poate rămâne în limitele unor coordonate teoretice generale; ea va fi, înainte de toate o abordare practică, cunoştinţele despre piaţă trebuind sa fie operante, să servească unor acţiuni practice.

Piaţa întreprinderii este privită ca un agent economic independent, ce apare în cadrul pieţei prin intermediul produselor (serviciilor) sale, cele din urmă formând oferta sa de mărfuri. Ea va urmări satisfacerea integrală sau parţială a cererii consumatorilor.

De aceea piaţa întreprinderii este definită de gradul efectiv sau potenţial de pătrundere în consum a produselor şi serviciilor unei întreprinderi specializate în producerea sau comercializarea lor.

Piaţa întreprinderii fiind privită ca sferă de confruntare a cererii cu oferta, exprimă raporturile care se formează între oferta proprie, formată din unul sau mai multe produse şi cererea pentru acestea.

Produsul în general (delimitându-se de întreprinderea în numele căreia apare pe piaţă) îşi formează o piaţă proprie.

Piaţa totală este constituită din ansamblul pieţelor întreprinderilor care acţionează în cadrul ei şi în acelaşi timp, din totalitatea pieţelor produselor care fac obiectul actelor de vânzare-cumpărare, rezultând astfel faptul că suma pieţelor întreprinderilor este egală cu suma pieţelor produselor acestora.

La nivelul unei întreprinderi,piaţa acesteia se confundă cu piaţa produsului său,iar la nivelul pieţei totale,raporturile sunt inversate -întreprinderea se înscrie, prin profilul său, în piaţa unuia sau mai multor produse.

Legătura existentă între piaţa întreprinderii şi piaţa produsului prezintă o importanţă capitală în fixarea modalităţilor de raportare a activităţilor sale de piaţă. Întreprinderea vizează piaţa în momentul înfiinţării sale şi nu doar piaţa în general. De asemenea ea va investiga şi se va înscrie în cadrul pieţei unui produs a cărei fizionomie trebuie să o cunoască în profunzime şi la care să îşi cupleze activitatea.

2.2. SFERA PIEŢEI ÎNTREPRINDERII

Noţiunea de piaţă pe lânga cererea şi oferta reală, cuprinde şi elemente precum: cererea nesatisfăcută, cererea în formare, cererea potenţială,oferta pasivă etc.

Într-o abordare de marketing, piaţa va fi privită totodată în mişcarea sa continuă, în conexiunile sale cu factorii în mijlocul şi sub acţiunea cărora se formează şi evoluează. Piaţa dobândeşte în această abordare anumite dimensiuni cantitative şi calitative, va avea anumite trăsături interne, toate acestea fiind necesare în vederea elaborării unor decizii concrete de marketing.

O abordare practică a pieţei întreprinderii impune clarificări privind gradul de libertate al acesteia, tipul de piaţă spre care se orientează firma.

2.2.1. Piaţa liberă; piaţa controlată ( planificată)

Evaluarea gradului de libertate al pieţei, reprezintă un obiectiv important al studiilor de piaţă, în special al celor referitoare la pieţele externe.

Piaţa liberă rămâne dominant în ciuda faptului că istoric au existat pieţe cu grade de libertate diferite. Piaţa liberă caracterizează situaţiile în care actele de vânzare-cumpărare se desfăşoară în cadrul unor limite impuse indirect, de obicei prin mijloace economice cum ar fi impozitele, taxele, politica de credite.