Piața cărnii

1. Scurt istoric-piaţa

Piata a apărut cu mult timp în urmă, ca punte istorică de legătură între producătorii şi consumatorii autohtoni. F.Braudel asemăna piaţa (schimbul)cu un univers “îngust dar vioi ca un fir de apă, lesne de recunoscut la prima vedere”, situat între producţie şi consum ca două universuri complementare ale vieţii economice.

2. Concept

Teoria economica defineşte piaţa ca fiind “locul de întâlnire, mai mult sau mai puţin abstract, dintre oferta vânzătorilor şi cererea cumpărătorilor, prima fiind forma de manifestare a producţiei în condiţiile economiei de piaţă, a doua exprimând nevoile umane solvabile, însoţite de capacitatea oamenilor de a cumpăra mărfurile oferite şi care se dovedesc a fi convenabile pentru ei.”

În viziunea sociologiei,”pieţele sunt structuri autoreproductive între grupări şi firme specifice, care-şi modifică rolurile în funcţie de rezultatele observaţiilor asupra comportării celorlalti”

În legislaţia juridică care reglementează activitatea întreprinderii în materie de concurenţă, conceptul de piaţă pertinentă este bine definit. Astfel, legislaţia în acest domeniu din SUA şi Canada stabileşte aşa-zisa “regulă a lui 5%” ca metodă operaţionala în vederea stabilirii pieţei pertinente pentru toate cazurile juridice. Potrivit acestei metode piaţa geografică este definită drept “aria geografică minimală în care un monopol ipotetic ar putea impune şi menţine în mod durabil (circa un an) o creştere rentabilă a preţurilor sale (cu circa 5%), fără a afecta comportamentul consumatorilor”

Philip Kotler defineşte piaţa ca fiind “spaţiul rezervat de toţi clienţii potenţiali care au aceiaşi nevoie sau dorinţă şi care sunt dispuşi şi au capacitatea de a se angaja într-o relaţie de schimb pentru satisfacerea acelei nevoi sau dorinţe”.

Michael Tracy priveşta piaţa, în sens general, ca reprezentând: “orice spaţiu sau contact între vânzători şi cumpărători care efectuează tranzacţii comerciale. Ea poate fi o piaţă stradală, sau o piaţă en gros în care se tranzacţionează produse provenind dintr-o zonă geografică largă; ea poate să fie formată dintr-o reţea de contracte tot mai active datorită telecomunicaţiilor moderne”

O definitie mai completă a pieţei este aceea conform căreia aceasta constituie “sfera economică în care producţia (de bunuri materiale şi servicii) apare sub formă de ofertă de mărfuri, iar nevoile (solvabile) de consum – sub formă de cerere de mărfuri, piaţa reprezintă sfera manifestării şi confruntării ofertei şi cererii, a realizării lor prin intermediul actelor de vânzare-cumpărare”

În concluzie, Y.Allaire şi M.Fîrşirotu apreciază ca o definiţie utilă a conceptului de piaţă trebuie să:

- pună în valoare deopotrivă caracteristicile ofertei şi ale cererii de bunuri şi servicii, ăn acelaşi cadru de referinţă;

- răspundă cerinţelor de analiză a dimensiunilor temporale – termen scurt şi termen lung – care

caracterizează strategia întreprinderii;

- permite analiza dinamicii comportamentului cumpărătorilor în relaţie directă cu demersul de

segmentare a pieţei;

- faciliteze demarcaţia geografică a pieţelor din perspectiva particularităţii cererii şi ale ofertei de

bunuri / servicii.

Piaţa este tot ceea ce marketingul încearcă să înveţe pe o înteprindere, şi anume cum să cucerească o piaţă, şi cum să o servească profitabil şi cu responsabilitate socială. Altfel spus, piaţa este definită prin posibilităţile de schimb voluntar şi concurenţial, în scopul de a satisface nevoi şi dorinţe.

Conceptul de piaţă este înţeles în două sensuri: în sens restrâns, acest termen desemnează un ansamblu de indicatori referitori la importanţa, structura şi importanţa vânzărilor unui produs; în sens larg, piaţa priveşte ansamblul actorilor susceptibili să exercite o influenţă asupra vânzărilor unui produs.

2.1. Definiţia restrânsă a pieţei

Definiţia în sens restrâns a pieţei, de maniera identificării structurii şi tendinţelor de evoluţie a vânzărilor unui produs, comportă patru etape principale:

- Definiţia pieţei pertinente;

- Alegerea unităţilor de măsură a dimensiunilor pieţei;

- Alegerea criteriilor de segmentare;

- Şi,dacă este cazul, distincţia între piaţa actuală şi piaţa potenţială.

2.1.1.Piaţa pertinentă

Este vorba de a defini produsul destinat numai acelor posibili beneficiari la care se poate constata cu

cât este mai mare numitorul comun faţă de concepţiile lor de valori şi ale căror necesităţi şi dorinţe pot fi acoperite decompetenţele întreprinderii şi de serviciile de piaţă generate de acestea.

2.1.2.Alegerea unităţilor de măsură a unei pieţe

De regulă se utilizează unităţi fizice (tone, kilograme, litri) sau valorice (unităţi monetare) pentru a

comensura volumul vânzărilor , de exemplu, totalul cheltuielilor băneşti ale populaţiei pentru procurarea produsului considerat. În cazul bunurilor de uz îndelungat, se poate apala şi la alt indicator, cum ar fi parcul de asemenea bunuri aflat în dotarea gospodăriilor populaţiei, care completează vânzările înregistrate într-o anumită perioadă (de regulă un an).

2.1.3.Alegerea criteriilor de segmentare

O piaţă globală poate fi analizată numai pe subansambluri omogene sau segmente de piaţă.

Segmentarea este un demers fundamental pentru definirea strategiilor de marketing şi face obiectul unei secţiuni distincte