Orientarea managementului spre performanță

INTRODUCERE

Procesul de menţinere al firmei pe piaţă, impune un mecanism complex de conducere şi coordonare eficientă a activităţilor acesteia. În acest sens transpunerea managerului în rolul clientului implică profunde modificări în modul de a gândi, de a acţiona, în strânsă corelare cu concepţia clientului de a întreprinde şi promova afaceri, cu comportamentul şi aspiraţiile acestuia.

Din labirintul de interese, stări conflictuale proprii lumii afacerilor, iese şi supavieţuieşte numai managerul care este capabil să se transpună în locul fiecărui client, care şi-a format potenţialul psihologic de câştigator în afaceri şi care aplică cu succes în practica afacerilor principiile şi regulile ce-i sunt proprii.

Complexitatea crescândă a activităţilor de conducere şi ritmul actual al schimbărilor din economie fac necesară analiza intreprinderilor din punct de vedere al managementului sub toate aspectele acestuia. Acolo unde nu există fundament managerial bine stabilit soluţia este transferul competenţelor manageriale străine al căror efect în economie a fost deja verificat. Acest transfer nu poate fi făcut sub forma prelucrării sau imitării sută la sută a ceea ce fac alţii. Succesul într-un asemenea context îl reprezintă adaptarea tehnicilor manageriale la particularităţile naţionale.

Întotdeauna şi peste tot în lume, instituţiile mari şi-au dezvoltat propria lor cultură, succesul lor fiind garantat de capacitatea de a se conforma şi adapta realităţilor. În zilele noastre cultura majoritaţii societăţilor pune accent pe logică şi raţionalitate şi, în plus, analiştii tind să fie mai apreciaţi decât inovatorii.

Plecând de la ideea de bază că în practica managerială se urmăreşte optimizarea dinamică a tuturor resurselor umane, materiale şi financiare, în vederea atingerii obiectivelor stabilite pentru fiecare societate în parte, se consideră că, prin esenţa şi natura sa, activitatea practică a managerilor nu se poate desfăşura la întâmplare fiind necesară soluţionarea situaţiilor ridicate de viaţa mangerială pe baze ştiinţifice . În practica managerială trebuie promovată ştiinţa, iar managerii trebuie să elimine empirismul şi să se sprijine în activitatea lor pe ştiinţa managerială şi recomandările acesteia.

Deşi în ţara noastră s-au realizat o serie de mutaţii majore în modul de funcţionare a sistemului economic, lipsa unei strategii coerente datorată unor indecizii politice a făcut ca în domeniul economic să coexiste atât principiile unei democraţii economice cât şi rămăşiţe ale trăsăturilor sistemului de conducere centralizat şi de comandă. În aceste condiţii promovarea şi aplicarea managementului în cadrul unei societăţi nou înfiinţate trebuie neapărat să respecte condiţiile ştiinţifice şi eficiente, prin eliminarea tuturor mentalităţilor învechite, pentru menţinerea pe o piaţă caracterizată de schimbări bruşte şi continue.

Problematica managerială care decurge din responsabilităţile şi preocupările managerilor, în vederea asigurării unei existenţe cât mai îndelungate a firmei în domeniul activităţilor economice, trebuie să respecte principiile fundamentale ale managementului ştiinţific. Managerul unei societăţi trebuie să cunoască şi să aplice metodele specifice de conducere eficientă, acestea constituind baza activităţii conducătorului.

1. Forme de organizare în activitatea de marketing

Economia de piaţă s-a format de-a lungul secolelor ca efect al interacţiunii structurilor economice şi sociale cele mai diverse, ale formării comportamentelor umane într-un mediu de incertitudine şi luptă concurenţială în care diferitele constrângeri acţionează contradictoriu. Contradicţiile respective au modelat forma componentelor organice ale economiei aşa cum sunt: autonomia producătorilor, a tuturor agenţilor economici, raportul dintre cerere şi ofertă şi condiţiile creşterii forţelor de producţie şi a nevoilor umane, înclinaţiile spre consum dar şi spre economisire, nivelul şi capacitatea de conducere, dimensionarea afacerilor, respectiv a firmelor, cuprinderea pieţelor.

Ţara noastră s-a înscris într-un proces ireversibil, tranzitiv la economia de piaţă. Acest proces determină schimbări substanţiale în condiţiile de desfăşurare a activităţii economice.

Întreprinderile încep să se afirme ca veritabili agenţi economici cu autonomie deplină fiind nevoite să se adapteze condiţiilor specifice economiei de piaţă deoarece activităţile tuturor agenţilor economici sunt supuse examenului riguros al pieţei care recompensează sau sancţionează acţiunile fiecărei întreprinderi conform criteriului eficienţei, al concordanţei activităţii economice cu nevoile efective ale societăţii.