Conceptul de organizare reprezinta ideea de alocare corespunzatoare a resurselor de care dispune firma, astfel incat aceasta sa-si indeplineascaobiectivele sale strategice si presupune stabilirea unei structurio rganizatorice eficiente, aceasta reprezentand un instrument utilizat de catre cei interesati pentru a obtine rezultatele asteptate, prin valorificarea corespunzatoare (eficienta si eficace)a resurselor. Desigur, structura organizatorica se constituie intr-un subsistem al sistemului structura generala a firmei, Intr-o abordare functionala, structura organizatorica reprezinta ,,scheletul" intregului organism care este firma (organizatia, intreprinderea), ea proiectandu-se pe baza unor norme, reguli, principii si documente oficiale. Conceptul de structura organizatorica, cuprinde : o un set de sarcini formale, atribuite indivizilor si departamentelor; o relatiile formale de raportare, incluzand liniile de autoritate, responsabilitatea decizionala, numarul nivelurilor ierarhice si domeniul de control al managerului; o proiectarea sistemelor, pentru asigurarea coordonarii eficace, transdepartamentale a angajatilor. Practic, structura organizatorica a intreprinderii este rezultatul a doua componente: structura functionala (de conducere) si cea operationala (de productie si de conceptie). 1) Structura functionala sau de conducere inseamna ansamblul cadrelor de conducere a organizatiei si a compartimentelor sale (tehnice, economice, administrative),modul de constituire si de grupare al acestora, precum si relatiile dintre ele in procesul de conducere si al celor de executie. In cadrul acestei structuri se identifica o serie de elemente componente care, in interactiunea lor, formeaza un sistem. Pornind de la simplu la complex,aceste elemente au in vedere componentele (postul, functia si compartimentul), relatiileorganizatorice (de autoritate, de cooperare, de control si de reprezentare) si ordinea competentelor (nivelul ierarhic si ponderea ierarhica). 2) Structura operationala sau de productie si conceptie este definita prin numarul si componenta unitatilor de productie, prin marimea si modul de amplasare spatiala a acestora,prin modul de organizare interna, precum si prin relatiile de cooperare ce se stabilesc intreacestea in vederea realizarii obiectivelor organizatiei. La nivelul structurii de productie se pot identifica mai multe verigi, precum sectia de productie sau de servire, atelierul de productie siproiectare, laboratoare, locuri de munca. In practica organizatiilor se vor regasi mai multetipuri de structuri. Astfel, in practica intreprinderilor industriale se regasesc urmatoarele treitipuri de structuri de productie: o structura de productie de tip tehnologic o structura de productie pe obiect o structura de productie de tip mixt STRUCTURI ORGANIZATORICE CLASICE 1) Structura functionala verticala consta in gruparea sarcinilor si activitatilor pe functii ale organizatiei (intreprinderii), ca de exemplu, productie, comercializare, cercetare- dezvoltare,financiar-contabila, organizare, personal (resurse umane) etc. Gruparea pozitiilorpe functii ale intreprinderii, care in activitatea practica se transforma in departamente(compartimente) se bazeaza pe asemanarile, similitudinile existente in ceea ce privesteaptitudinile, competentele si utilizarea resurselor. O astfel de structura organizatorica se caracterizeaza prin caracterul ei centralizat, autoritatea decizionala fiind localizata la nivelul superior al organizatiei. Avantajele principale ale structurii functionale verticale se refera la urmatoarele aspecte: 1.este cea mai simpla structura in care responsabilitatile sunt stabilite clar, precis, neprezentand nici un echivoc. In acesteconditii, este cea mai putin costisitoare, comparativ cu alte variante organizatorice. 2.economiile de scara potentiale si utilizarea eficienta a resurselor, ca urmare a gruparii in acelasidepartament a persoanelor care indeplinesc o sarcina comuna. 3.este structura care promoveaza cel mai bine specializarea in munca si eficienta activitatii desfasurate. 4. in cadrul organizarii potrivit structurii functionale pe verticala personalul departamentelor de specialitate de dimensiuni mari are posibilitatea de a-si dezvolta, de a-si perfectiona cunostintele de specialitate, urmare a diversitatii problemelor cu care acesta seconfrunta si al conlucrarii cu alti specialisti din cadrul sau, mai ales, din sfera organizatiei. 5.evolutia in cariera va fi determinata de competenta functionala, acest lucru contribuind la cointeresarea personalului fiecarui departament sa isi perfectioneze cunostintele si abilitatile legate de aria functionala specifica in care este implicat. 6. datorita pregatirii similare a conducatorilor, a managerilor si a personalului de executie din cadrul departamentelor, compatibilitatea dintre acestia este ridicata. In aceste conditii, comunicarea si coordonarea intre membrii departamentului sunt usurate de pregatirea lor similara. 7 .structura functionala verticala minimizeaza necesitatea unui sistem de control sofisticat, mecanismele practice de control fiind multsimplificate. 8. urmare a configuratiei functionale si a caracterului centralizat al procesului de adaptare a deciziilor, este mult mai rapid, in comparatie cu celelalte variante organizatorice. 9. in cazul problemelor de natura tehnica (dar nu numai), structura analizata faciliteazagenerarea de solutii de inalta calitate pentru problemele functionale curente, lucru determinat de motivatia specialistilor de a-si dezvolta si verifica in practica abilitatile functionale.
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site.Vezi detalii.