Necesitatea utilizării matematicii în științele economice

1.Necesitatea utilizării matematicii in științele economice

In prezent şi in viitor este clar pentru oricine că o simplă observaţie a unui fenomen economic,fara un studiu matematic şi statistic aprofundat,nu mai este satisfacătoare şi nu poate fi acceptată fără urmări dintre cele mai grave.Folosirea metodelor matemaicii in practica economică,de orice nivel, constituie o preocupare cu efecte benefice in reyolvarea problemelor economice actuale.

Cel care este interesat de studiul fenomenelor economice trebuie să aibă o pregatire interdisciplinara.

Studierea globală a aspectelor calitative si cantitative a unui fenomen economic necesită un anumit volum de noţiuni, concepte si metode matematice care considerate ca un ansamblu dau un aşa numit model matematic ataşat fenomenului studiat.Modelarea este un atribut al activitaţii umane, intâlnit in procesul de cunoaştere a lumii,prin care omul reuşeşte să surprindă esenţialul si sa descopere legile după care se guverneaya fenomenele naturale,sociale şi psihice.

Ultilizarea matematicii in probleme economice, prin utiliyarea modelelor matematice,nu este o chestiune simplă.Istoric, ele cochetează de mult timp,dar reyolvarea problemelor ridicate de studiul unui fenomen economic,numar mare de date care lucrează şi volum mare de calcule necesare, pretindea o tehnică de calcul puternică. Apariţia informaticii si calculatoarelor rapide au facut sa apara capitole noi in matematică, care să se procupe de modelarea proceselor economice, ca de exemplu cercetările operaţionale.Aşa cum sublinia profesorul Andre Brunet „cercetarea operaţională este pregătirea ştiinţifică a decizilor”.

In condiţiile actuale este necesar ca la orice nivel de decizie să prelucrăm un număr mare de informaţii şi date care să permită un raţionament logic in alegerea variantei cele mai potrivite.

Un alt motiv care pledează pentru utilizarea matematicii in studiul proceselor economice este şi dorinţa omului de a atinge un anumit optim.

Problema alegerii dintr-o mulţime de rezultate posibile pe cel optim, in concordanţă cu un anumit scop, este de o importanţă majoră pentru orice economist, teoretician sau practician.Noţiunea de optim, destul de veche in gândirea economică legată direct de practică, apare intr-o nouă lumină prin posibilităţile oferite de matematica contemporană.

Dacă in trecut conţinutul optimului economic funcţiona, cel mai adesea , după principiul „cu cât mai mult,cu atât mai bine”,in prezent optimul economic lucreză dupa principiul „profit maxim in condiţii date”.

Utilizarea calculului diferenţial si integral in economia politică, incepândd cu sfarşitul secolului al XIX-lea şi inceputul secolului al XX-lea, era o necesitate.Aşa s-a născut economia matematică,care, treptat s-a impus in cercetările economice.

In conformitate cu aceste preocupări, in economia matematică s-a creat conceptul de „optim partian” ,introdus de Vilfredo Pareto.S-au creat noi metode precise de optimizare a activitaţii economice, aplându-se la ramurile existente in matematicâ,dar si cerând imperios găsirea soluşiilor optime cât mai rapid şi cât mai exact.Aşa au aparut metodele de programare matematică in rezolvarea unor probleme de optimizare a activităţii unor intreprinderi,a unor societăţi de comerţ, turism sau cu preocupări agricole.Problemele puse de practica economică stimuleaya continuu descoperirea de noi metode matematice.Fără să grşim putem afirma că există o conlucrare benefică,atât pentru economişti, cat şi pentru matematicieni.