Mediul de Marketing al Firmei

Marketingul reprezinta un sumus de tehnici, riguros determinate

ce slujeste adaptarii variabililor de piata la interesele firmei, ale cumparatorului si intermediarului, într-un regim de maxima oportunitate, luctind de ambele parti, într-o autentica viziune de marketing, care nu trebuie confundata cu un anume conventionalism economic sau comercial.

Termenul de marketing este de origine anglo-saxona, fiind dat de principiul prezent al verbului to market, ceia ce înseamna a desfasura tranzactii de piata, a cumpara si a vinde.

Marketingul poate fi definit si ca un ansamblul de activitati, tehnici si metode cu ajutorul carora se realizeaza studiul cererii consumatorilor in conditii de eficienta sociala si economica, ceia ce demonstreaza ca aria lui de actiune este foarte larga, incluzând toate procesele ce definesc relatiile sau raporturile productiei cu piata.

Cu alte cuvinte, marketingul include, în sfera preocuparilor sale, toate activitatile ce se refera la producerea, distribuirea, comercializarea si promovarea produselor, serviciilor, studiind piata, motivatia cererii, preturile si tot ceia ce se petrece in sfera relatiilor dintre întreprinderi si unitatile de comercializare.

Despre mediul de marketing al firmei se poate vorbi in doua moduri, respectiv, în sensul larg si in sensul restrâns al notiunii, potrivit contextului în care este abordat.

Prin mediul de marketing, in sensul larg , întelegem „totalitatea fortelor si conditiilor interne si externe „ sub înrâurirea carora aceasta îsi desfasoara activitatea, potrivit menirii si obiectivelor sale.

Prin mediul de marketing, în sensul restrâns, însumeaza doar variabilele exogene, fiind cunoscut sub denumirea de mediu extern de marketing al întreprinderii sau al firmei.

Însumând acestuia (mediului extern de marketing) notiunea de mediu intern de marketing, obtinem ceia ce numim mediul general de marketing, fiecare componenta incluzând forte si factori specifici de actiune.

Elementele mediului extern sunt, în general necontrolabile de agentii economici, care trebuie sa le cunoasca si sa le accepte, adaptându-si activitatea in cadrul lor.

In ceia ce priveste mediul intern, acesta este mai controlabil si mai dispus modificarilor impuse de marketing, având însa unele componente ce frâneaza la nivelul firmei, influenta activitatii pe care o desfasoara.

Cunoasterea mediului intern si extern este deosebit de important in formularea strategiilor de marketing, pentru aceasta luându-se in considerare atât puterea cât si slabiciunea pozitiei externe a întreprinderii, în raport cu concurenta, precum si cu puterea si slabiciunea interna a firmei în marketing, productie, finante, cercetare-dezvoltare, inginerie.

Într-un mediul al economiei de piata, procesele tehnologice sunt urmarite de specialistii din compartimentele de cercetare-dezvoltare, folosindu-se publicatiile de specialitate, informatiile lansate la diferite congrese si alte întâlniri stiintifice sau împrumutând din angajatii concurentei.

Prin studii si cercetari speciale, efectuate de compartimentul de marketing sunt evidentiate, periodic mutatiile intervenite in cadrul pietii, tendintele previzibile ale acesteia.

Subiectii economici, dar si organizatiile non-profit, au obligatia de a cunoaste oportunitatile si primejdiile mediului de marketing, pentru a face fata exigentelor si evident pentru a-l influenta in mod activ, potrivit intereselor firmei.

Prin urmare, întelegem ca evolutia mediului este rareori liniara, deoarece componentele sale se gasesc unele fata de altele in anumite raporturi, alcatuind o structura ce reflecta natura societatii, stadiul ei de dezvoltare.

În unele momente, mediul, a ajuns prin raporturile stabilite intre componente, la un anumit echilibru, de fapt mai mult la o tendinta de echilibru, cu caracter totdeauna constant, componentele aflându-se intr-o permanenta miscare, ceia ce imprima mediului un anume dinamism, predispunându-l la schimbare.

Se disting trei categorii de mediu extern :

- mediul stabil, caracteristic perioadelor de liniste, cu

termene ce evalueaza lent, usor previzibil, ce nu ridica întreprinderii prea multe probleme de adaptare ;

- mediul instabil, cu frecvente modificari in majoritatea

componentelor, care presupune o atitudine de „descifrare” a directiilor si schimbarilor, ca perspectiva a evolutiei, pentru ca întreprinderile sa se poata adapta cit mai usor:

- mediul turbulent, care pune întreprinderii (firmei) probleme

dificile, de adaptare si chiar de supravietuire, precum si in tranzactia romaneasca.