Mariajul Dacia-Renault

Dacia Automobile S.A. este cel mai mare producător român de automobile, care din septembrie 1999 aparține grupului francez Renault. Obiectul de activitate al societății îl constituie producerea și comercializarea de automobile, piese auto, mașini unelte și instalații pentru industria de automobile.Investitia initiala a grupului Renault s-a ridicat la aproximativ 50 milioane USD, suma cu care francezii au cumparat 51% din actiunile celui mai important producator de autoturisme din România.

În mariajul cu Renault, pitestenii au venit cu cladiri, utilaje, terenuri si muncitori, la care se adauga facilitati fiscale si vamale importante acordate de guvern. În schimb, francezii s-au angajat sa investeasca 269.7 milioane USD si sa faca din Dacia a doua marca a firmei Renault, introducând în fabricatie un nou produs, cu un grad de integrare de 60% si un pret estimativ de 6.000 de euro.

Însa, pentru ca toate aceste lucruri sa fie transpuse în practica, francezii au marit miza, conditionând realizarea investitiei de la Pitesti de acordarea de catre guvernul de la Bucuresti a unui set de facilitati impresionante, pe care îl vom detalia în cele ce urmeaza:

- amânarea, pe o perioada de trei ani, de la plata TVA aferenta comercializarii pe piata interna a autovehiculelor din productia proprie;

- scutirea de la plata taxelor vamale si a TVA la importurile de echipamente tehnologice, masini si utilaje destinate retehnologizarii;

- scutirea de la plata TVA pentru bunurile achizitionate din România care se constituie în active amortizabile;

- scutirea de la plata impozitului pe profit pe o perioada de 5 ani, începând cu primul exercitiu financiar în care s-a obtinut profit, dar nu pe mai mult de 8 ani;

- acordare unui decalaj de 65 zile fata de termenul prezazut în legea 118/96 privind constituirea si utilizarea Fondului special al drumurilor publice, pentru virarea cotei de 5% din valoarea autovehiculelor produse, pe termen de 5 ani de la data achitarii integrale a pretului actiunilor;

- posibilitatea de a introduce în România un contingent de autoturisme marca Renault scutite de plata taxelor vamale;

- interzicarea importului de masini second-hand;

Negocierile cu guvernul au fost mult înlesnite de importanta, pentru România, a unei astfel de afaceri, ele finalizându-se prin acceptarea a 85% din conditiile dorite de producatorul francez. Practic, din toata lista de facilitati solicitata de investitorii francezi, doar în problema interzicerii importului de masini la mâna a doua nu s-a ajuns la un acord.

Sigur, se poate aprecia ca aceasta lista de facilitati nu ar fi în spiritul concurentei loiale, lezând interesele celorlalti producatori de automobile de pe piata româneasca, sau, mai mult, ca înlesnirile de ordin fiscal acordate constructorului francez ar echivala cu un împrumut anual fara dobânda de 150 milioane anual din partea statului român, însa, în acelasi timp, trebuie calculat efectul net al facilitatilor, iar acesta este, fara îndoiala, pozitiv. Se stie ca industria constuctoare de automobile are un puternic impact în economia oricarei tari, sintetizând rezultatele industriilor din amonte. De aici se poate deduce foarte usor ca declinul acestei ramuri poate avea efecte catastrofale asupra economiei, favorizând falimentul unei serii întregi de furnizori si producatori de subansamble, care dintr-o data s-ar trezi fara o piata de desfacere si fara posibilitatea de a se reprofila în timp util. Încheierea unei afaceri cu grupul Renault era perceputa ca “o mare bula de oxigen” pentru economia româneasca, apreciindu-se ca daca executivul nu ar fi acceptat facilitatile solicitate de Renault, Uzinele Dacia ar fi disparut într-un an de zile, iar 100.000 locuri de munca din întrega industrie ar fi fost pierdute. Acestea au fost, în linii mari, considerentele care au marcat logica încheierii contractului de privatizare Dacia-Renault.