Factorii de producție

Extras din referat Cum descarc?

Economistii clasici considerau ca pentru a produce bunuri si servicii era necesara utilizarea unor resurse sau factori de productie: pamantul, munca si capitalul. Aceasta clasificare a factorilor continua sa fie foarte utilizata si in prezent. Prin pamant se intelege nu numai pamantul agricol, ci si cel urbanizat, resursele minerale si in general cele naturale. Capitalul reprezinta ansamblul de resurse produse de mana omului, de care este nevoie pentru a fabrica bunuri si servicii: masinile sau instalatiile industriale, de exemplu. Termenul de "capital" se utilizeaza de multe ori intr-o forma incorecta pentru a desemna o mare cantitate de bani. Banii vor fi capital numai cand vor fi utilizati pentru a produce bunuri si servicii, in care caz se vor numi capital financiar. Prin munca se intelege activitatea umana, atat cea fizica cat si cea intelectuala. In realitate, toata activitatea productiva realizata de o fiinta umana cere intotdeauna un anumit efort fizic si cunostinte anterioare. 
Clasicii credeau, ca pentru a se dezvolta economic, pentru a produce mai mult, era suficienta cresterea cantitatii factorilor disponibili, in principal munca si capitalul. Acum se stie, ca rolul cel mai important in cresterea economica il au avansurile in cunoasterea stiintifica si tehnica. Putem astfel adauga la cei trei factori productivi inca doi: cunostintele umane, care sunt incluse in factorul munca (know-how) si tehnologia, sau simplu tehnica, care este incorporata in capital.
Munca este un factor primar , originar, de productie. Adesea se afirma ca o asemenea apreciere este valabila doar pentru munca simpla, cea complexa fiind un factor derivat, respectiv un veritabil capital uman. 
Munca este o activitate specific umana, fizica si/sau intelectuala prin care oamenii isi 
folosesc aptitudinile, cunostintele si experienta, ajutandu-se, in acest scop, de instrumente corespunzatoare, rolul ei fiind asigurarea bunurilor necesare satisfacerii trebuintelor lor imediate si de perspectiva.
Munca a fost si a ramas factorul de productie activ si determinant; ea este aceea care produce factorii derivati de productie, ea antreneaza ceilalti factori, ii combina si ii utilizeaza eficient.Premisa generala a factorului de munca este populatia, ca o conditie indispensabila a existentei societatii insasi, si al carei rol economic se concretizeaza in aceea ca este suport al factorului primordial de productie, ca reprezinta destinatarul si consumatorul virtual al rezultatelor oricarei activitati economice. 
Dimensiunile, structurile generale si dinamica populatiei unei tari depind de procesele demografice esentiale, generale (natalitate si mortalitate), ca si de soldul migratiei internationale, ca rezultat al raportului dintre emigrari si imigrari. Marimea absoluta a populatiei adulte (conform Constitutiei Romaniei: 16-55 de ani, in cazul persoanelor de sex feminin si 16-60 de ani in cel al barbatilor), ca si ponderea ei in totalul populatiei depind de mai multi factori demografici, sociali, educationali, politici cum sunt:
- evolutia demografica anterioara, respectiv structurile pe sexe si varste existente; 
- durata oficiala a scolarizarii obligatorii si gradul de cuprindere a tinerilor in scoli si 
- facultati; 
- reglementarile privind varsta de pensionare; 
- speranta medie de viata etc. 
Dimensiunea populatiei active este influentata de o serie de factori sociali, economici, de asistenta sanitara care, direct sau indirect, stau la baza marimii si dinamicii celor inapti de munca. 
Daca, din aceasta categorie de populatie, se scad persoanele care, pe baza unor decizii de familie, au hotarat sa ramana casnice, ca si elevii, studentii si militarii in termen, se obtine populatia activa disponibila, respectiv potentialul de munca al unei tari. 
Coreland reducerea duratei muncii cu sporirea consumului, se poate formula o singura 
concluzie: a sporit notabil rodnicia muncii. 
Transformarea muncii in factor de productie a presupus existenta productiei de marfuri. In plus, o astfel de devenire a muncii insemna si o seama de modificari in plan institutional. In fond, munca a devenit factor de productie atunci cand, pe baza proprietatii particulare, s-a trecut de la munca in sistem de sclavaj si de dependenta feudala la munca mestesugarului liber si a fermierului avand parcela sa de pamant. Apoi, ea s-a dezvoltat ca atare in contextul proprietatii private si privat-asociative cand s-a transformat, deci, in munca salariata.

Fisiere in arhiva (1):

 Factorii de Productie.doc