Codificarea Mărfurilor

Analizând economia româneasca din ultimele doua decenii putem spune

ca se caracterizeaza si printr-o mare varietate de marfuri si servicii. Dezvoltarea

de noi tehnologii în productie, a tehnicii de calcul si a sistemelor informationale,

au condus la aparitia de noi si noi produse pe piata. Trecerea la economia de

piata a avut drept urmare si intensificarea schimburilor comerciale, atât la nivel

national, cât si international.

Toate aceste fenomene, având drept rezultat largirea sortimentului de

produse si servicii, au generat diferite probleme în ceea ce priveste încadrarea

produselor/serviciilor respective în anumite categorii/grupe de produse/servicii.

Specialisti din domeniul sistematicii marfurilor au elaborat diferite studii

cu privire la clasificarea si codificarea marfurilor la nivel national, au analizat

sistemele de clasificare existente la nivel national si international si, fie au

adoptat sistemele de clasificare si simbologiile folosite la nivel international, fie

au adaptat sistemele nationale de clasificare la cele internationale, astfel încât

schimburile economice sa se desfasoare în conditii optime.

Tipuri de clasificari si codificari specifice marfurilor alimentare

utilizate în tara noastra

Sectorul agroalimentar, aflat într-o continua expansiune, ofera

consumatorilor alimente obtinute prin procedee tehnologice foarte precise, din

ce în ce mai complexe si într-un sortiment foarte variat, mai stabile si mai bine

conservate, mai rapid de preparat.

În aceste conditii, cercetarile în domeniul sistematicii marfurilor trebuie

sa tina seama de efectele acestor progrese în stabilirea clasificarii produselor, a

criteriilor pentru delimitarea celor mai importante categorii de marfuri.

Corelarea cererii cu oferta de marfuri alimentare constituie un obiectiv

al politicii la nivel national, care excede politica alimentara si politica

nutritionala în directia politicii de protectie biologica, economica si sociala a

consumatorului.

Politica nutritionala vizeaza asigurarea unui echilibru între trebuintele

fiziologice de consum alimentar si aportul de nutrienti pentru satisfacerea

acestora. Ea are în vedere corijarea insuficientei în consum a unui factor nutritiv

(vitamine, minerale, aminoacizi etc.).

Legea cererii si a ofertei de marfuri alimentare actioneaza la nivelul

ambelor piete pe care se realizeaza produsul alimentar . piata metabolica si piata

economica.

În plan metabolic, satisfacerea cererii determina un aport zilnic de

nutrienti, ceea ce presupune un echilibru asigurat cantitativ si structural.

Necesarul fiziologic zilnic de energie, trofine calorigene si substante cu

rol catalitic, diferentiat pe categorii ale populatiei (vârsta, sex, efort depus, starea

de sanatate etc.), este utilizat pentru estimarea volumului si structurii ofertei de

produse alimentare în raport cu estimarea necesarului virtual de alimente.

Pe plan mondial, plecând de la clasificarea FAO/OMS (Organizatia

pentru Agricultura si Alimentatie / Organizatia Mondiala a Sanatatii), în materie

de valoare nutritiva a alimentelor, putem distinge trei mari grupe agronutritionale

[37] (tabelul 10):

Analizând aceste grupe de produse putem trage urmatoarele concluzii:

! Laptele si produsele lactate, nucile si oleaginoasele pot fi considerate

ca fiind produse cu functie nutritionala echilibrata; ele furnizeaza glucide si

protide în cantitati aproximativ egale (20-25%), restul fiind reprezentat de

lipide;