Caracteristicile serviciilor turistice oferite de agenția de turism Eximtur

1. Conceptul și specificul serviciului de turism

În anul 1963, Conferința Națiunilor Unite privind Turismul și Călătoriile Internaționale ținută la Roma, a adoptat o definiție a turismului bazată pe două elemente principale: motivul și durata voiajelor. Definirea motivului permite standardizarea călătorilor dintr-o localitate sau țară în două categorii: cei care intră și cei care nu intră în categoria turiștilor, iar criteriul duratei sejurului permite identificarea altor două categorii de vizitatori: excursioniștii (vizitatori de o zi) și turiștii (care rămân într-un loc cel puțin o noapte).

Prin natura și specificul propriu, serviciul turistic trebuie să creeze și să asigure condițiile necesare refacerii capacității de muncă, în mod simultan cu petrecerea placută și instructivă a timpului liber. Pe de altă parte, în urma realizării consumului turistic, indivizii trebuie să dobândească un plus de informații, cunoștințe, chiar deprinderi și obiceiuri noi, în concordanță cu exigențele epocii contemporane, conducând astfel, în mod direct, la creșterea calității întregii vieți. Pornind de la tendința, tot mai accentuată, de micșorare a timpului necesar odihnei pasive și, respectiv, de sporire a dimensiunilor și formelor de odihnă activă, serviciul turistic trebuie să asigure posibilităti multiple de răspuns, conform criteriilor odihnei active. Organizatorilor de turism le revin sarcini sporite în vederea diversificării agrementului tradițional și creșterii atractivității manifestărilor turistice, cu atât mai mult cu cât turismul s-a transformat într-un fenomen de masă, iar frecvența de petrecere a timpului liber în afara resedinței permanente a crescut.

Consumul serviciilor turistice presupune derularea, într-o anumită ordine, a unor tipuri de activități, atât specifice, cât și nespecifice turismului, în funcție de tipul prestației, momentul și locul prestației, forma de turism etc..

Activitatea turistica și industria hotelieră se află în legături strânse de interdependență. Pe de o parte, industria turistică se dezvoltă ca o consecință a circulației turistice, pe de altă parte, dezvoltarea turismului este conditionată de existența unor spații de cazare echipate conform standardelor de exigență respective.

Serviciul hotelier, pe lângă cazarea propriu-zisă, este completat de o serie de prestații suplimentare (alimentație, activități de informare, comerciale etc.), între care există relații de interferență și care sunt dezvoltate în funcție de specificul fiecărei unități hoteliere.

Cazarea constituie, însă, principala funcție îndeplinită de unitatea hotelieră, obiectivul sau principal fiind asigurarea condițiilor de odihnă și igienă ale turistului, prin intermediul unui echipament corespunzător.

Dezvoltarea și calitatea serviciilor turistice sunt dependente, în primul rând, de existența unei baze tehnico-materiale adecvate, cu dotări corespunzătoare, care să ofere turiștilor condiții optime și care să îndeplinească, dupa caz, și alte funcții. În al doilea rând serviciile turistice sunt influențate de dotarea cu personal a capacităților de cazare și de alimentație publică, a bazelor de tratament și agrement, de nivelul de calificare a lucrărilor, de organizarea muncii în unitățile turistice.

În acest context insuficiența spațiilor de cazare și de alimentație publică, echiparea lor necorespunzătoare, neconcordanța între nivelul confortului oferit și exigențele turiștilor, ca și numărul mic al lucrătorilor sau slaba lor pregătire, influențează negativ calitatea prestației turistice și prin intermediul acestora, dimensiunile circulației turistice și posibilitățile de valorificare a patrimoniului.