Canale de Distribuție Proprii Produselor și Serviciilor financiar-bancare

1.Politica de distribuţie

Distribuţia serviciilor financiar-bancare presupune, în esenţă, asigurarea accesului clienţilor la serviciile prestate. Tradiţional, aceasta se realizează prin deplasarea clientului la unităţile operative si efectuarea unor formalităţi care preced ori însoţesc prestarea serviciului propriu – zis (completarea unor formulare, semnarea unor documente etc.).

Totalitatea acestor activităţi, inclusiv condiţiile organizatorice ale realizării contractului cu clientul (ambianta), sunt incluse in cadrul distribuţiei. Evident ca, într-o astfel de situaţie politica de distribuţie se refera mai degrabă la amplasarea unităţilor în teritoriu, numărul posturilor (ghişee) de contact, în general condiţiile necesare efectuării prestaţiei.

Obiectivul politicii de distribuţie îl constituie adaptarea reţelelor de distribuţie a produselor la preferinţele clienţilor. Într-o banca, politica de comercializare are mai multe aspecte:

- crearea sau extinderea reţelei de ghişee;

- restructurarea reţelei existente;

- modernizarea reţelei

În prezent, in ţările dezvoltate, instituţiile financiare utilizează sisteme moderne de prestaţie, care presupun combinarea intr-o maniera specifica a trei elemente:

- personalul de contact, de servire;

- cărţile de credit;

- echipamentele specifice.

Băncile utilizează doua variante strategice de distribuţie:

1) distribuţia directa – in cadrul căreia contactul cu clientul se realizează prin intermediul unui sistem propriu;

2) distribuţia prin intermediari – legătura cu beneficiarii se realizează fie prin alte bănci, fie prin prestatorii de servicii organizaţi special pentru aceste scopuri.

Numeroase anchete au demonstrat că, persoanele fizice care contribuie in mod cert la sporirea resurselor băncii, aleg, in general, banca cea mai apropiata de domiciliu lor sau de locul lor de munca. Pentru atragerea clientelei, crearea de agenţii si de reţele este indispensabila.

Cu ocazia implantării unor agenţii bancare, se vor avea in vedere mai multe aspecte:

- trebuie aleasa o zona ce va fi frecventata de mai mulţi clienţi;

- amplasamentul avut in vedere trebuie bine delimitat (acces uşor, apropierea de centrele de comerţ), cu scopul de a atrage cat mai mulţi clienţi.

Pe plan cantitativ, o banca îşi creează noi agenţii, cu scopul de a urma mişcărilor populaţiei. Pe plan calitativ, restructurarea reţelei implica împărţirea spaţiului pe care sunt implicate si amplasate agenţiile, in zone mai mult sau mai puţin vaste, după densitatea populaţiei.

Modernizarea reţelei se refera la amenajarea exterioara si cea interioara. Studiile au scos in evidenta faptul ca, clienţii sunt impresionaţi de aspectul exterior şi cel interior al agenţiilor bancare. Grilajele şi toate celelalte elemente care asigura securitatea băncii, dau agenţiilor bancare aspectul de fortăreţe inaccesibile.

Grilajele trebuiesc aşezate astfel încât sa permită instalaţia de afişe, panouri publicitare sau alte obiecte cu caracter comercial si cultural. În amenajarea exterioara trebuie sa existe o anumita uniformizare care sa-i confere agenţiei un aspect plăcut si sa atragă clienţii. Referitor la amenajarea interioara, si aceasta trebuie făcută astfel încât sa dea agenţiei un aspect agreabil si in consecinţa se va face o amplasare cat mai accesibila a ghişeelor, birourilor, terminalelor de calculator etc.