Cerintele actuale ale dezvoltarii economiilor de piata sunt definite de libertatea de actiune a operatorilor economici in alegerea domeniului in care isi deplaseaza capitalul, in stabilirea strategiilor proprii de manifestare ca entitati organizate privind managementul productiei si desfacerii bunurilor sau serviciilor, managementul financiar. Consolidarea pozitiei pe care o detin pe piata intreprinderilor este influentata de forma de proprietate (cea privata stimuland acest proces de consolidare), capabila sa mobilizeze toate resursele pentru eficientizarea activitatii si in ultima instanta, sa asigure realizarea obiectivului fundamental: maximizarea profitului total, pe termen scurt sau maximizarea valorii intreprinderii pe termen lung.
Economia de piata moderna se bazeaza pe conservarea principiului libertatii de concurenta intre cei care exercita aceeasi activitate, urmaresc acelasi scop sau un scop asemanator. Concurenta este privita ca o conditie si o garantie a progresului. Dar libertatea concurentei isi are limitele in practicile comerciale cinstite, partenerii avand datoria sa respecte un minimum de moralitate. Depasirea acestei limite transmite concurentei caracterul neloialitatii si angajeaza raspunderea celui care savarseste acte de o asemenea calificare. Astfel a aparut necesitatea unei protectii a consumatorilor din cauza multiplicarilor practicilor abuzive in domeniul concurentei, a procedeelor moderne de "marketing", care nu sunt intotdeauna loiale in raportul lor cu un concurent.
In tarile cu economie de piata problema protectiei consumatorilor concentreaza tot mai mult atentia autoritatilor publice, in sens tot mai larg prin interesul tot mai mare pe care-l manifesta pentru instituirea unei discipline concurentiale care sa includa probleme ale efectelor provocate consumatorilor.
Consumatorii pot fi lezati datorita actelor de natura comerciala. Actele de concurenta neloiala pot fi sesizate atat de profesionisti lezati dar si de consumatori.
Principalele masuri restrictive ale protectiei consumatorilor sunt : cele referitoare la preturi si cele referitoare la formele de vanzare - Pretul este obiectivul esential al competitiei.
Mecanismul economiei de piata functioneaza pe baza legii cererii si ofertei , avand ca ax central, pretul, care asigura autoreglarea echilibrului pietei. Dar, pentru ca pretul sa-si poata indeplini misiunea "suprema" de regulator al pietei, formarea lui trebuie sa aiba loc in conditiile mediului concurential normal. Astfel se pot stabili obiective si se pot utiliza mijloace multiple ale strategiilor de preturi in conditiile concurentei:
- vanzarea mai putin scumpa;
- asigurarea unui minim de profit ;
- apararea imaginii produsului;
- preocuparea de a fi cel mai bine informat;
- alegerea celor mai eficiente mijloace pentru indepartarea concurentilor.
Coordonatele prin care se defineste pretul in conditiile concurentiale sunt:
1. existenta mai multor producatori si, respectiv, cumparatori, conditie care elimina posibilitatea existentei monopolului si monopsonului si al altor forme ale pozitiilor dominante pe piata bunurilor si serviciilor.
2. existenta diversificarii sortimentale a unui bun omogen considerat, conditie care da posibilitatea multiplelor optiuni posibile din partea potentialilor operatori economici si cu care producatorii sau distribuitorii intra in raporturi economice de piata.
3. intreprinderile sa se comporte ca entitati rationale, fiind preocupate, fiecare la randul sau de alegerea celor mai bune variante in combinarea factorilor de productie, in scopul atingerii obiectivului fundamental.
4. decizia pretului sa apartina exclusiv agentilor economici neexistand imixtiuni din partea guvernului in fixarea preturilor ca nivel nominal.
5. rationamentele de fundamentare a deciziei sa fie definite de cerintele dezvoltarii durabile a intreprinderii, care implica obiectivele prezente si viitoare ale intreprinderii interne si externe in mediul concurential (obiective tehnice si tehnologice, de calitate a produselor si competitivitate, de protejare a mediului s.a.).
6. rolul statului sa se manifeste in special pentru reglarea comportamentelor, in sensul legiferarii disciplinei pe piata operatorilor economici si al supravegherii respectarii acesteia, pentru eliminarea manifestarilor anticoncurentiale.
7. interventia statului in economie sa se faca, de regula, prin alte instrumente decat pretul (prin fixarea autoritara a acestuia ca pret de vanzare), iar daca este necesar statul sa opereze prin parghiile de elasticizare a preturilor controlate. De exemplu limitarea nivelului maxim al pretului lasa agentilor economici libertatea de a putea stabili preturi mai mici in conditiile permisive ale pietei.
8. organizarea pietelor de desfacere ale bunurilor si serviciilor trebuie sa aiba ca obiectiv imbunatatirea calitatii prestatiilor catre consumatori, fiind totodata bazata pe criterii de eficienta si comportamente loiale fata de concurenti.
9. manifestarea tendintei de stabilizare a preturilor, fenomen care demonstreaza ca exista si se manifesta cele doua laturi ale pietei: oferta si cererea si conditia concurentei, care permit echilibrarea lor prin intermediul pretului liber, care se manifesta in acest caz ca pret de echilibru.
10. bunastarea consumatorilor finali, asigurata de existenta cantitativa si calitativa si structurala (diversificata) a bunurilor de pe piata, in concordanta cu utilitatea recunoscuta de insusi consumatori, ale caror preturi pot fi absorbite de catre veniturile acestora
Toate coordonatele mediului concurential normal definite mai sus converg, in final, in bunastarea consumatorilor. Acestea functioneaza, de fapt, ca obiectiv final al functionarii pietei libere si al manifestarii rolului statului ca supraveghetorul comportamentelor libere ale operatorilor economici pe piata.
Asadar, in economia de piata deschisa, vorbim de un pret de concurenta, ca pret de vanzare minim al pietei. Actionand asupra reducerii preturilor, concurenta contribuie la largirea pietei prin cresterea cantitatii cerute, devenind din ce in ce mai puternica atunci cand preturile sunt mai mici. Desigur concurenta dusa la absurd poate deveni si periculoasa pentru vanzatori si cumparatori, degenerand in infractiuni ca: alegerea preferentiala a clientilor, atragerea unor intermediari pentru vanzare, reclama falsa.
Pretul de concurenta nu trebuie sa fie un pret de relevare si sa actioneze ca bariera la intrarea in ramura a altor producatori. El trebuie sa fie un pret acoperitor al costului.
Cunoscand conditiile de functionare a pietei asigurate de transparenta acesteia, fiecare agent economic este preocupat pentru conducerea activitatii sale astfel incat firma lui sa fie cea mai competitiva, iar castigul net sa fie cel mai bun.
Problema concurentei prezinta interes in primul rand pentru producatori, dar ea se manifesta si intre consumatori. In functie de nivelul concurentei, fiecare producator isi poate orienta productia prin costurile de exploatare, urmarind permanent echilibrul dintre resurse si cheltuieli.
Conditiile de exercitare a concurentei se refera la:
- existenta mai multor producatori specializati in producerea si livrarea unui anumit bun;
- indeplinirea cerintelor de competitivitate a produsului respectiv, privind performanta pe aceeasi piata;
- individualizarea interesului de exploatare eficienta a capacitatii de productie si de utilizare rationala a resurselor materiale, financiare si umane;
- automatizarea conducerii si gestiunii prin pretul liber;
- respectarea disciplinei legale comerciale si fiscale;
- devansarea sau cel putin echilibrarea cererii de catre oferta;
- MARIETA OLARU - "Managementul calitatii", editura Economica, 1997
- PETER DRUCKER - "Inovatia si sistemul antreprenorial", editura Economica, 1986
- IULIAN VACAREL - "Politici economice de azi si ieri", editura Politica, 1997
- TATIANA MOSTEANU - "Preturi si tarife", editura Economica, 1998
- GHEORGHE SICA - "Sistemul de preturi din Romania", editura Humanitas, 1998
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
