Analiza Reclamelor Garnier

Extras din referat Cum descarc?

1. Introducere
Propunandu-si sa defineasca notiunea de imagine, Martine Joly porneste de la urmatoarea constatare : ,,Termenul de imagine este atat de folosit cu tot felul de semnificatii fara vreo legatura aparenta, incat pare foarte greu sa-i dam o definitie simpla, care sa acopere toate intebuintarile lui.... Cel mai frapant lucru este ca, in ciuda diversitatii semnificatiilor acestui cuvant, il intelegem. Intelegem ca indica ceva care, desi nu face intotdeauna trimiterea la vizibil imprumuta vizualului anumite trasaturi si, oricum, depinde de productia unui subiect: imaginara sau concreta, imaginea trece prin cineva care o produce sau o recunoaste".
Una dintre cele mai vechi definitii ale imaginii a fost data de filosoful grec Platon, in opera sa Republica : ,,Numesc imagini, mai intai umbrele, apoi reflexele care se vad in ape, sau la suprafata corpurilor opace, lustruite si stralucitoare si toate reprezentarile de acest fel". 
Tinand cont de diferitele aspecte ale imaginii, exista mai multe teorii care o abordeaza: in matematica, informatica, estetica, psihologie, psihanaliza, sociologie, retorica. Teoria semiotica este cea mai cuprinzatoare si a permis depasirea categoriilor functionale ale imaginii.
In cadrul stiintelor umaniste, semiotica este o disciplina noua, de la inceputul secolului XX si, ca alte domenii teoretice noi, ea inca suporta efectul modelor si al disputelor. Desi noua ca obiect de studiu, semiotica are radacini foarte vechi, inca din Grecia antica, cand a existat o disciplina medicala, numita semiologie, care consta in studierea si interpretarea semnelor sau a simptomelor diferitelor boli. Dar anticii nu considerau numai simptomele medicale ca semne, ci si limbajul ca pe o categorie de semne sau simboluri, care servesc oamenilor pentru a comunica intre ei. Prin urmare si conceptul de semn (de la grecescul semeion - semn) este foarte vechi. El desemneaza ceva ce poate fi perceput si interpretat : culori, caldura, forme, sunete etc., tot ceea se poate percepe cu ajutorul simturilor.
In epoca moderna, semiotica (termenul american) sau semiologia (termenul francez) , desi desemneaza aceeasi disciplina, au totusi conotatii aparte. Semiotica (engl.semiotics ) este considerata o filosofie a limbajelor iar semiologia (fr. semiologie) s-ar referi la studiul limbajelor particulare, cum ar fi imaginea gestuala, teatrul, cinematografia etc.
Lingvistul elvetian Ferdinand de Saussure (1857 - 1913) si omul de stiinta american Charles Sanders Pierce (1839 - 1914) sunt precursorii semioticii ca disciplina moderna. Saussure a pornit de la principiul ca limba nu este ,,singurul sistem de semne care exprima idei", de care ne folosim pentru a comunica. Astfel, el a izolat unitatile constituitve ale limbii, distingand intre 1.sunete sau foneme, unitati lipsite de sens si 2. moneme, unitati minimale cu semnificatie, cu inteles general echivalent al cuvantului, numite si semne lingvistice. Semnul lingvistic a fost descris de acesta ca o o entitate psihica cu doua fatete inseparabile, in care se leaga un semnificant (sunetele) de un semnificat (conceptul).
Peirce nu a studiat inainte de toate limba, ci a incercat sa gaseasca o teorie generala a semnelor (semiotics) si o tipologie generala, care sa cuprinda si limba, dintr-o perspectiva mai larga. Astfel, un semn are o materialitate pe care o percepem cu ajutorul unuia sau mai multor simturi. Lucrul pe care il percepem tine locul altui lucru si aceasta este o particularitate a semnului : de a fi prezent pentru a desemna sau a insemna altceva, care este absent, fie ca este ceva concret sau abstract. Orice se poate constitui ca semn, din momentul in care i se deduce o semnificatie, care depinde de cultura receptorului si de contextul aparitiei semnului. ,,Un obiect real nu este semnul a ceea ce este, ci poate fi semn pentru altceva" , afirma Peirce. Semnul poate deveni un act de comunicare din momentul in care este destinat cuiva sau ii ofera informatii, doar pentru ca acel cineva a invatat sa il descifreze. Definitia lui Peirce evidentiaza existenta a trei poli care constituie semnul : 1. semnificantul, ceea ce reprezinta 2. referentul, la care face trimitere semnificantul si 3. semnificatul sau interpretandul, adica ceea ce semnifica. Relatia acestor trei reprezinta o dinamica a oricarui semn, ca proces semiotic, a carui semnificatie depinde de contextul aparitiei sale precum si de asteptarile receptorului sau. Un semn este o materialitate pe care o percepem cu ajutorul unuia sau mai multor simturi pe care le avem. El poate fi vazut, auzit, mirosit, atins sau chiar gustat. Totusi, "un semn este ceva care tine loc de altceva pentru cineva, sub un oarecare raport sau un oarecare titlu" 
In ceea ce priveste imaginea, in tipologia semnelor, Pierce o va include in clasificarea sa ca pe o subcategorie a icoanei. Putem vorbi de un caracter heterogen al imaginii, intelegand prin aceasta felul in care ea reuneste si coordoneaza intr-un cadru fix (intre niste limite) diferite categorii de semne: "imagini" in sensul teoretic al termenului (semne iconice, analogice) dar si semne plastice: culori, forme, compozitie interna, textura, si semne lingvistice, limbaj verbal. Relatia dintre ele, interactiunea dintre ele, da un sens pe care noi am invatat, mai mult sau mai putin constient, sa-l descifram. Definitia lui Peirce evidentiaza existenta a trei poli care constituie semnul : 1. semnificantul, ceea ce reprezinta 2. referentul, la care face trimitere semnificantul si 3. semnificatul sau interpretandul, adica ceea ce semnifica. Relatia acestor trei reprezinta o dinamica a oricarui semn, ca proces semiotic, a carui semnificatie depinde de contextul aparitiei sale precum si de asteptarile receptorului sau. Un semn este o materialitate pe care o percepem cu ajutorul unuia sau mai multor simturi pe care le avem. El poate fi vazut, auzit, mirosit, atins sau chiar gustat. Un semn este o materialitate pe care o percepem cu ajutorul unuia sau mai multor simturi pe care le avem. El poate fi vazut, auzit, mirosit, atins sau chiar gustat. Totusi, "un semn este ceva care tine loc de altceva pentru cineva, sub un oarecare raport sau un oarecare titlu" .

Fisiere in arhiva (1):

 Analiza Reclamelor Garnier.docx