Analiza gradului de internaționalizare pentru compania Royal Dutch Shell

I. PREZENTAREA COMPANIEI

Royal Dutch Shell plc, cunoscută de publicul larg ca Shell, este o companie multinaţională ce activează in industria petrolieră și are o origine atât britanică cât si olandeză. Este cea de-a doua cea mai mare corporaţie a sectorului privat de energie din lume, şi una din cele șase "supermajors" ( cele mai puternice șase corporații private din industria energetică). Sediul operațional al companiei este in Haga, Olanda, iar sediul social în Londra - Centrul Shell.

Principalul obiect de activitate al companiei este reprezentat de cautatea de noi surse de exploatare, producţia, prelucrarea, transportul, si comercializarea de hidrocarburi (petrol şi gaze). De asemenea, Shell deține in portofoliu o puternica ramură petrochimică - Shell Chemicals. În cadrul corporației regăsim un sector care axat pe explotarea formelor de energie regenerabilă, dar acesta este abia în curs de dezvoltare. În cadrul acestui sector se pune accentul pe energia eoliană, solară si cea a hidrogenului. Acțiunile Shell se tranzacționează cu precădere la Bursa de Valori de la Londra şi Euronext Amsterdam – numai acțiunile de tip “A” se pot indexa la AEX.

În anul 2007, Forbes Global 2000 a clasificat Shell ca fiind cea de-a opta cea mai mare companie din lume. De asemenea, în 2007, revista Fortune afirma că Shell este a treia cea mai mare corporaţie din lume, plasându-se imediat după Wal-Mart şi ExxonMobil.

Shell operează în peste 140 de ţări. Filiala din Statele Unite poartă numele Shell Oil Company își are sediul în Houston, Texas, și este una din cele mai mari filiale ale corporației.

Grupul de firme reunite sub numele Royal Dutch Shell a fost creat în februarie 1907, când Royal Dutch Petroleum Company (denumirea legală în olandeză, NV Koninklijke Nederlandsche Petroleum Maatschappij), a fuzionat cu Shell Transport și Trading Company Ltd din Marea Britanie.

Grupul Royal Dutch Shell operează în peste 145 de țări și are aproximativ 135.000 angajați în întreaga lume. Prin asocierea practică a unui mini-magazin ce comercializează o gama largă de produse, de la accesorii auto pâna la produse alimentare la fiecare stație de alimentare cu carburant, Shell s-a implicat și în comertul cu amanuntul, rețeaua de magazine astfel formată depășind de două ori pe cea a Mc’Donalds.

Carburanții și lubrifianții produși azi de Shell sunt testați în cele mai riguroase condiții, fiind folosiți de firma Ferrari pentru monoposturile din Formula 1.

1.1 SCURT ISTORIC

Începuturile

În 1833, negustorul Marcus Samuel a decis să extindă afacerea sa din Londra. El vindea antichităţi, dar a adăugat acum si scoici orientale. El intentiona să valorifice o noua modă de a le utiliza în designul interior.Instinctul lui a fost corect – și Samuel a început rapid importul de scoici din Orientul Îndepărtat, punând bazele afacerii sale de import/export.

La început

Piaţa uleiului rămăsese limitată la ulei pentru iluminat şi lubrifianţi, până când, în 1886, au apărut motorul cu combustie internă şi cererea de benzină (Karl Benz și primul Mercedes). La acel moment, compania lui Samuel a fost preluată de Marcus Samuel junior şi fratele său, Sam. Ei au exportat utilaje britanice, textile şi unelte pentru noile industrializate Japonia şi Orientul Îndepărtat și la întoarcere importau orez, mătase, veselă din porțelan și cupru în Orientul Mijlociu şi Europa. La Londra, tranzacționau în lumea întreagă produse de bază, cum ar fi zahăr, făină de grâu.

În timpul unei călătorii în Japonia, Marcus a devenit interesat de afacerea exportului de petrol, cu sediul la Baku, Rusia. Familia Rothschild a investit masiv în anii 1880 în căi ferate şi tuneluri pentru a depăşi dificultăţile de transport ale petrolului din aceasta regiune fără ieșire a Mării Negre către piețele externe. Transportul reprezenta încă o problemă deoarece petrolul era in butoaie, care puteau produce scurgeri si ocupau mult spaţiu în cala navei.

Revoluționarea transportului de petrol

Marcus şi Sam au comandat o flotă de vapoare, pentru transportul petrolului în vrac, folosind pentru prima dată Canalul Suez. De asemenea, ei au înfiinţat centre de stocare ale petrolului în vrac în porturile din Orientul Îndepărtat şi împreună cu Benito, un grup de producători ruși controlați de familia Rothschild, furnizori de kerosen. Strategia lor era riscantă: dacă s-ar fi aflat de operaţiunile lor, Rockefeller le-ar fi restrâns activitatea prin poziția dominantă a Standard Oil. Cu voiaj inaugural al primei navă-cisterne vrac "Murex", prin Canalul Suez în 1892 Samuels a revoluţionat transportul de petrol. Transportul în vrac a redus substanţial costurile petrolului prin creşterea enormă a volumului, care ar putea fi transportat. Fraţii Samuel au denumit initial compania lor “The tank Syndicate”, dar în 1897 au schimbat denumirea în “Shell Transport and Trading Company”.

Petrolul era, de asemenea produs în Indiile de Est, o colonie olandeză, şi în anul 1890 o societate a fost înfiinţată pentru a dezvolta un câmp petrolier în Sumatra. Aceasta a fost originea a ceea ce avea să devină Royal Dutch Petroleum Company. Sub conducerea lui JB

August Kessler, au construit o conductă si o rafinărie la Pankalan Brandan. Lui Kessler i s-a alăturat în 1896 un director de marketing dinamic tânăr, Deterding Henry, care avea să devină o figură dominantă în cadrul companiei, până la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial. Confruntându-se cu concurenţa din partea lui costurilor reduse ale lui Samuels, Royal Dutch a început construcţia de petroliere şi a instalaţiilor de stocare şi a înfiinţat propria organizaţie de vânzări.