Desi manifeste in ultimele doua decenii ca optiune strategica a firmei, aliantele nu sunt definite conceptual in literatura de specialitate de maniera precisa si unitara. Exista deci mai multe opinii cu privire la continutul acestui concept, in functie de unul sau mai multe criterii de diferentiere luate in calcul. Astfel, o prima categorie de teoreticieni6 considera ca aliantele strategice asociaza doua elemente: mana de lucru si externalizare de competente sub un singur acoperis strategic, definit ca intreprinderea extinsa sau constelatia de intreprinderi. O a doua categorie de autori definesc aliantele drept apropieri sau contopiri intre firme, realizate sub forma de fuziuni sau achizitii ,,amicale", prin opozitie cu preluarile ostile, ceea ce ia in considerare numai natura legaturii create intre firme. In fine o a treia categorie de specialisti7 considera ca se poate vorbi de alianta strategica numai in masura in care aceasta determina crearea unei entitati juridice noi, respectiv a unei joint-venture, o filiala comuna, distincta, a firmelor partenere; un corolar al acestei abordari este acela ca detinerea incrucisata de participatiuni minoritare in capitalurile altor firme este semnul sau simptomul indispensabil acestui tip de asociere. Din punctul nostru de vedere, consideram ca aceste definitii acopera partial aria de cuprindere a conceptului in discutie, fara a lua in considerare suficiente criterii care sa le faca satisfacatoare prin prisma strategiei de firma. Astfel, un criteriu esential in caracterizarea conceptului de alianta strategica este acela ca firmele aliate se afla intr-o pozitie (mai mult sau mai putin) concurentiala unele fata de altele; aceasta competitivitate, cel putin potentiala este in general factorul comun al formarii si manifestarii intentiei firmelor de a coopera in sens strategic, prin formarea de aliante. Din aceasta perspectiva, definitia lui Dussauge si Garrette8 ni se pare cea mai potrivita si anume ca aliantele strategice sunt asocieri intre doua sau mai multe firme concurente sau potential concurente, in scopul realizarii unui proiect sau a unei activitati specifice, prin coordonarea competentelor comune, precum si a mijloacelor si resurselor necesare, in loc de a se concura pe proiectul respectiv sau a fuziona pentru realizarea lui. 6 G. Lorenzoni, O. Ornati - Constellation of Firms and New Ventures, Journal of Bussines Venturing, 3/1988 7 K. R. Harrigan - Strategies for Joint Ventures, Lexington Books, 1985 8 P. Dussauge, B. Garrette - Alliances strategiques, mode d'emploi, Revue Francaise de Gestion, Oct.1991
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).