1. Introducere China a fost cea mai mare economie pentru o lunga perioada de timp, fiind si in prezent una dintre marile puteri economice ale lumii contemporane. Pana in secolul XV, China a avut cel mai mare venit pe cap de locuitor si a fost liderul in tehnologie al epocii. In 1820 ea detinea 30% din PIB-ul mondial. Declinul s-a datorat insa unei polictici defectuoase si unor decizii inoportune:. conducatorii au impus limite stricte asupra comertului international si au inasprit controlul lor asupra ramurilor economice. In 1950, dupa un secol de anarhie, de dictatura militara, de ocupatie straina, dupa razboiul civil si conflictul cu Japonia, partea sa din productia mondiala a scazut sub 5% (toate cifrele masurate la paritatea puterii de cumparare) Cu toate acestea, a reusit in ultimii 30 de ani o impresionanta performanta de restructurare, dezvoltare si crestere, devenind tara cu cea mai rapida ascensiune din lume, ajungand sa fie a treia mare economie a globului, una dintre cei mai mari importanti producatori industriali, unul dintre cei mai mai consumatori de resurse si de energie la nivel global, al doilea mare receptor al fluxurilor investitionale ale lumii, o uriasa piata de desfacere, o mare putere comerciala si, nu in ultimul rand, detinatoarea celei mai mari rezerve valutare din lume. Fie si numai mentionarea acestor cateva superlative pune in evidenta forta economica pe care si-a capatat-o in economia mondiala si faptul ca ea a devenit un partener imortant si deziderabil pentru orice stat al lumii. Acum China recupereaza din terenul pierdut : inca din anul 1970, China a inceput sa isi puna amprenta asupra economiei mondiale, ajungand in anul 2010 sa fie chiar lider mondial in ceea ce priveste exporturile lumii. Reformele in aceasta tara au inceput cu eliminarea treptata a agriculturii colectivizate, s-a realizat o liberalizare a preturilor, crearea unui sistem bancar diversificat, pecum si o deschidere a pietelor catre comert exterior si investitii. Nivelul exporturilor a generat in ultimul sfert de secol o crestere medie a economiei de 9,6 procente. In 2011, exporturile au crescut cu 28,4 %, atingand 631,6 miliarde de euro, in timp ce importurile s-au redus cu 17,6 procente , fiind evaluate la 547 miliarde de euro. Mare parte din cresterea economica a Chinei de-a lungul ultimului sfert de secol se poate explica prin rate ale investitiilor ridicate si migrarea lucratorilor de la ferme de subzistenta, unde productivitatea lor marginala se apropie de zero, catre fabrici mai productive in industrie. Dar cresterea economica a Chinei nu se bazeaza doar pe forta de munca ieftina: salariile sunt mai mici in India si Vietnam. China are de asemenea avantajele unei infrastructuri bune, a unei forte de munca educate, a unei rate a economisirii disponibila pentru investitii financiare si, cel mai important, are o economie extrem de deschisa. Daca in 1992 taxele vamale ale Chinei erau de 41%, acestea au au scazut la 6%, odata cu alaturarea sa la Organizata Mondiala a Comertului in decembrie 2001, facand disponibila cea mai scazuta taxa de protectie din toate tarile in curs de dezvoltare. Incapand cu acest moemnt, au fost inlaturate si alte bariere non-tarifare. Mai mult decat atat, China a permis intrarea investitiilor straine, care au sprijinit cresterea prin sporirea stocului de capital fix si prin furnizarea de tehnologie noua si know-how managerial. Societatile asociate cu firme straine produc 27% din produsule industriale al Chinei. Guvernul chinez vizeaza in special SUA, ca principala sursa de capital si tehnologie. Produsele chinezesti sunt prezente in marile supermarketuri americane sau europene, iar companiile chineze achizitioneaza firme renumite si incep sa patrunda tot mai mult pe piata mondiala. SUA si Japonia, tari care au dominat piata mondiala in ultima jumatate a secolului XX, inregistreaza in ultimii ani incetiniri ale cresterii economice. In prezent incep sa se afirme noi economii in crestere, ca cea a Chinei, a Rusiei sau a Indiei. China a avut de infruntat multe obstacole pana la cresterea economica: sistemul bancar fragil, lipsa unui sistem legal transparent, coruptia, riscul unor nelinisti sociale si politice cauzate de extinderea inegalitatilor in privinta venitului sau abuzul drepturilor omului, cat si poluarea grava a mediului. Principala constrangere asupra cresterii economice a Chinei este inabilitatea sistemului sau financiar sa aloce capitalul in mod eficient, cu riscul asociat al unor imprumuturi proaste in sistemul bancar. Au existat cu siguranta investitii excesive in anumite sectoare, cum ar fi industria de automobile, otel si imobile, deci inevitabil unele proiecte s-au dovedi neprofitabile. Sistemul financiar trebuie sa fie reformat pentru a imbunatati deciziile legate de investitii. Listarea bancilor de stat la bursa din Hong Kong este o solutie buna pentru a schimba structura si managementul acestora, dar privatizarea efectiva ar fi si mai utila. Discrepantele de la nivelul politic, diferenta intre teoria comunista si dreptul la proprietate nu permit lasarea unui sector vital pentru guvernul chinez in mainile unor persoane juridice, fie ele si autohtone.
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
