Analiza teoriei si practicii economiei pe piata contemporana pune in evidenta o varietate tipologica apreciabila de strategii ce contureaza, in fapt, calea prin care firmele pot sa-si asigure indeplinirea misiunii si adaptarea la schimbare. In materie de strategie a interprinderii este greu de apreciat si nici nu credem ca se poate garanta faptul ca aplicarea uneia sau alteia va duce in mod automat la succesul unei firme, data fiind multitudinea factorilor de influenta, mergand de la specificul interprinderilor pana la caracteristicile particulare ale mediilor in care actioneaza fiecare.
Clasificarea strategiilor se poate face dupa mai multe criterii, iar privilegiul acordat unuia sau altuia dintre acestea conduce la tipologii diferite, fiecare avand caracteristicile sale definitorii.
Strategiile organizationale se elaboreaza la nivelul cel mai inalt al organizatiei, si precizeaza ce domenii de afaceri vor fi abordate si cum se vor repartiza resursele firmei intre aceste domenii. Dintre tipurile de strategii organizationale amintim: strategii de crestere, strategii ale stabilitatii, strategii de descrestere, strategii combinate. In practica au fost identificate mai multe criterii de clasificare ale strategiilor.
1. Dupa nivelul de ierarhizare a obiectivelor delimitam strategii de ansamblu, de afaceri si strategii functionale.
Strategiile de ansamblu se concentreaza asupra portofoliului afacerilor si alocarii resurselor intre diferitele afaceri. Este o strategie care vizeaza orizonturi largi de timp, si se concentreaza asupra modului de a concura intr-o afacere, asupra punerii in evidenta a avantajelor competitive de care dispune firma in raport cu concurentii.
Strategiile functionale se stabilesc la nivelul domeniilor functionale ale interprinderii (marketing, productie, financiar, cercetare-dezvoltare) si vizeaza orizonturi scurte de timp (1 an sau mai putin) si se concentreaza asupra masurilor ce trebuie luate in fiecare domeniu functional - Aceste strategii precizeaza actiunile concrete prin care vor fi infaptuite strategiile concurentiale in domeniile functionale respective. Ele sunt mai detaliate si se refera, de regula, la obiective pe termen scurt. Scopul strategiei este de a stabili cum vor fi obtinute rezultatele vizate prin obiective in functie de conditiile interne si de factorii externi. Dintre strategiile functionale de marketing se pot aminti:
- strategia de comoditate care consta in vanzarea unui produs standardizat pe
intreaga piata relevanta, fiindu-i caracteristice orientarea spre productie, si nu spre piata sau produs, volumul ridicat al vanzarilor, pretul redus al produsului, eforturile minime de marketing;
- strategia de specializare consta in individualizarea produsului si ingustarea
pietei unde acesta se comercializeaza, este o strategie urmata de obicei de firme mici, dar poate fi aplicata si de diviziuni sau departamente ale marilor firme.
- strategiile de pret pot fi de mai multe feluri: a) de lider in domeniul preturilor
cand firma are pozitie de monopol; de urmaritor in domeniul preturilor, adoptata de firmele mici; b) de acaparare, strategie adoptata cand firma urmareste achizitionarea unui segment de piata de la firmele concurente, situatie in care reduce pretul chiar daca metoda nu este foarte profitabila.
Importanta deosebita a functiei de cercetare si dezvoltare in activitatea unei organizatii este evidentiata de faptul ca una din trasaturile de baza ale economiilor moderne este in continua consolidare si proliferare a firmelor inovative, adica a acelora care pun un accent cu totul deosebit pe aceasta functie si care dobandesc, avantaje competitive substantiale pe piata.
2. - In functie de orizontul de timp delimitam: strategii pe termen lung ce au in vedere evolutia firmelor pe perioade de 10, 15, 20 de ani; strategii pe termen mediu, care sunt cel mai des utilizate si strategii pe termen scurt caracteristice, firmelor mici, concentrate pe rezultate imediate dar care nu poseda mijloace pentru prospectare.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
