Teorii despre Organizații Moderne

Introducere

Problema eficienţei acţiunilor militare a constituit dintotdeauna o provocare pentru planificatori. Din motive de eficienţă, în acţiunile militare s-au folosit întotdeauna cele mai moderne instrumente pe care ştiinţa le-a putut oferi. De aceea, războiul a constituit oglinda epocii în care s-a desfăşurat. Era informaţională oferă resurse nebănuite pentru mărirea eficienţeituturor tipurilor de acţiuni umane. Ea relevă ceea ce este comun acţiunilor, indiferent de domeniul în care acestea se desfăşoară. Lumea afacerilor a demonstrat că o sursă eficientă poate fi informaţională şi că deficienţele organizatorice, limitarea resurselor etc. pot fi compensate prin informaţii. Probabil, pentru prima dată în istorie, nu acţiunea militară a constituit un model de urmat pentru lumea afacerilor, ci invers. Conceptul de Război bazat pe Reţea (RBR) este o încercare de extrapolare în domeniul militar a principiilor, procedurilor, subtilităţilor, mijloacelor folosite în competiţia economică, la fel de intensă, activă şi densă în neprevăzut ca o acţiune militară dinamică. Conceptul se bazează pe exploatarea imprevizibilităţii informaţionale, care va permite cunoaşterea aprofundată a spaţiului luptei, ca premisă hotărâtoare pentru a-l modela în folos propriu.

În esenţă, RBR exprimă modul în care, pe aceste temeiuri, se poate organiza şi desfăşura acţiunea militară modernă în era informaţională. Pornind de la acţiune, se pot intui astfel modificările care se vor produce în structuri, înzestrare, pregătire.

RĂZBOIUL BAZAT PE REȚEA

Conceptul de RBR a apărut şi evoluează ca o componentă a revoluţiei în problemele militare, iniţiate în teoria şi practica militară a SUA după sfârşitul războiului rece. În literatura de specialitate este denumit “Network Centric Warfare (NCW)”. De aceea studiul se bazează preponderent pe analize efectuate în această ţară. Din studiul bibliografiei reiese că problema RBR se studiază şi se aplică şi în alte armate, atât din NATO, cât şi din alte state. Premisa de la care s-a pornit în fundamentarea conceptului este aceea că societatea s-a schimbat profund datorită informaţiei, iar domeniul militar nu trebuie să rămână în urmă. Schimbările au fost generate de evoluţia integrată a proceselor şi organizaţiilor economice, tehnologiei informaţionale şi de afaceri pentru a realiza noi standarde ale eficienţei. Operaţiile militare trebuie să se desfăşoare după regulile unei afaceri economice profitabile şi practic urmeazăsă se supună aceloraşi modele acţionale caracterizate prin:

-focalizare dinspre platformă, cu limitele ei specifice pentru senzori şi elementele de lovire, către reţea, ceea ce oferă posibilităţi cvasinelimitate;

-tratarea actorilor (entităţilor luptătoare) nu ca elemente independente, ci ca făcând parte dintr-un mediu în adaptare permanentă;

-deschidere la opţiuni strategice rapide pentru a se asigura adaptarea sau chiar supravieţuirea în asemenea medii în schimbare.

Senzori. Oameni, aparatură, echipamente şi dispozitive complexe destinate detectării, înregistrării şi transmiterii unor realităţi fizice ale spaţiului luptei sub formă de date. Analizate şi procesate, acestea capătă semnificaţii contribuind la cunoaşterea spaţiului luptei, adică la omniscienţa forţei.

Reţea. Modalitate de dispunere sistemică, interconectată, dispersată în spaţiul luptei, în funcţie de criterii de operaţionalizare, a principalelor entităţi (noduri) care generează putere de luptă. În conceptul RBR se consideră că în spaţiul luptei există 3 reţele conectate la fluxul informaţional: reţeaua de senzori, reţeaua de decizie şi reţeaua de execuţie.

Platformă. Modalitate de a combina senzorii şi elementele de lovire, interconectate prin intermediul comenzii-controlului, în structuri capabile să acţioneze independent, ori cu un grad ridicat de independenţă. În cadrul RBR, prin realizarea infostructurii destinate gestionării fluxului informaţional, acest dezavantaj dispare, iar limitele spaţiului luptei vor fi determinate doar de considerente politice, raţiuni strategice etc.