CUPRINS 1.Teorii actuale privind dezvoltarea regionala 1.2.Teorii clasice si neoclasice ale dezvoltarii regionale 1.2.1. Teoriile clasice ale dezvoltarii regionale A. Teoriile localizarii bazate pe tipurile de transport B. Teoriile localizarii bazate pe atractia pietelor C. Teoriile localizarii bazate pe profit 1.2.2. Teoriile neoclasice ale dezvoltarii regionale 1. Teoria neoclasica a cresterii regionale 2. Teorii ale modelelor orientate spre export 3. Teoria polilor de crestere 1.3. Teoriile regionale recente 1.3.1. Teoriile dezvoltarii inegale 1.3.2. Teoria relatiei centru-periferie 1.3.3. Teoria cauzalitatii circulare si cumulative 1.3.4. Teoria dezvoltarii endogene 1.3.5. Dezvoltarea regionala in etape 1.3.6. Modelul keynesian la nivel regional 1.3.7. Teoria declinului regional 1.3.8. Teoria ciclurilor lungi ale dezvoltarii regionale 1.3.9. Teoria clusterelor
Studierea teoriilor in domeniul dezvoltarii regionale constituie un aspect fundamental, un punct de plecare pentru observarea ulterioara a diferitelor tendinte, aspecte si pentru a le clasifica in functie de perioada, curent economic etc. Mai mult, consultarea si analiza diferitelor teorii faciliteaza aparitia de noi idei, identificarea complementaritatilor, contribuind astfel la introducerea de elemente novatoare in domeniu. Acest referat isi propune sa faca o analiza a teoriilor de dezvoltare regionala, plasate in contextul general al teoriei dezvoltarii economice. Scopul este de a identifica tendinte, caracteristici, de a observa nuantele diferite si evolutia in timp a proceselor de crestere, in functie de context, de evolutia societatilor si economiilor. In cele din urma, vom observa in ce masura teoriile economice ale dezvoltarii regionale fundamenteaza existenta unei stiinte a dezvoltarii regionale ca ramura a stiintei economice si, implicit, a unei politici de dezvoltare regionala. Perioadele de evolutie ale teoriei dezvoltarii regionale pot fi clasificate astfel: - perioada teoriei clasice; - perioada teoriei neoclasice; - perioada teoriilor regionale recente. 1.2.1. Teoriile clasice ale dezvoltarii regionale 1. Teoriile localizarii Dezvoltate la inceputul secolului al 19-lea, teoriile localizarii sunt caracterizate de o abordare complexa a problemelor economice din perspectiva spatiala, tinand cont atat de elementele teoriei economice generale, cat si de cele ale stiintelor matematice, geografice, ale statisticii etc. In acest tip de abordare complexatinta unica o reprezinta regiunea, iar modul specific de actiune localizarea. In functie de aspectele urmarite prin localizare, se disting cateva tipuri esentiale in cadrul teoriilor localizarii: - Teorii ale localizarii bazate pe tipurile de transport; - Teorii ale localizarii bazate pe atractia pietelor, - Teorii ale localizarii bazate pe profit A. Teoriile localizarii bazate pe tipurile de transport Antonescu (2003) il considera fondator al acestei teorii pe Johann Heinrich von Thunen11 care, incepand cu anii 1800, a observat si tratat fenomenele economice ale vremii sale cu ajutorul analizei spatiale si localizarii. Thunen si-a propus realizarea unui model economic care sa reflecte, prin constructia sa, importanta celor doi factori spatiali: distanta si zona (regiunea). Astfel, istoria teoriei localizarii incepe cu lucrarea lui Thunen, ,,Statul izolat", care propune ideea economiei izolate intr-un spatiu idealizat. Conform acestei teorii, exista un stat ideal sau izolat (similar unei campii omogene, cu fertilitate egala, fara caracteristici) care are un singur oras drept centru si care este aprovizionat cu toate produsele necesare, urmarindu-se in fapt descoperirea unor principii care determina, in astfel de conditii, pe fermieri sa primeasca rente pe diferite suprafete de teren. Aceasta teorie traditionala a lui Thunen a fost continuata in scoala germana de Wilhelm Launhardt, un pionier al economiei matematice. Acesta a fost interesat in special de politicile de preturi ale cailor ferate, precum si de elaborarea conceptului legat de amplasarea activitatilor economice. Potrivit acestuia, cu cat se afla mai aproape de oras, proprietarii de teren primesc acelasi pret de piata, dar platesc un cost mai mic de transport, castigand in acest fel o renta. Aceasta implica faptul ca rentele sa fie mai inalte pe amplasamentele apropiate de piata si mai scazute pe masura ce distanta fasa de piata se mareste. Potrivit aceluiasi model, in jurul unei piete centrale culturile agricole se vor repartiza sub forma de inele. Lucrarea mentionata isi propune izolarea cheltuielilor de transport, ca functie liniara a distantei, de toti ceilalti factori care influenteaza localizarea productiei agricole si modul de utilizare a terenurilor (clima, topografia, calitatea solului, cererea locuitorilor, calitatea managementului fermierilor, tehnologia utilizata, mijloace de transport, etc.) Launhardt considera ca localizarea optima a unei intreprinderi care produce un singur produs cu preturi constante, isi desface produsele pe o singura piata si isi extrage materiile prime din doua surse constante este cea care reduce la minim cheltuielile totale de transport pe unitatea de produs, analiza fiind ulterior generalizata la mai multe puncte fixe, considerate debuseuri pe piete multiple si surse multiple de materii prime (teoria localizarii bazata pe costuri). Din teoriile existente pana in acel moment este evidenta o forma noua de grupare a principalilor factori ai localizarii: 1. costurile de transport si alte cheltuieli de transfer care variaza mai mult sau mai putin constant in raport cu distanta fata de orice punct de referinta; 2. costurile asociate fortei de munca, energiei, altor utilitati consumate care nu variaza in functie de distanta; 3. economiile generate de aglomerare care actioneaza independent de localizare. B. Teoriile localizarii bazate pe atractia pietelor Teoria clasica a localizarii cunoaste noi valente odata cu aparitia teoriei concurentei monopoliste (1920). Astfel, printre numele de seama care au contribuit la aceasta tendinta putem aminti pe Harold Hotelling, Eduard Chamberlin, Abba Lerner, Hans Singer, Tord Palander si Arthur Smiteis. Insa cel care a revolutionat cu adevarat acest curent a fost Christaller, care in anul 1933 a adus o noua viziune asupra analizelor zonelor de piata prin incercarea sa de a determina marimea, numarul si distributia oraselor in zona pe baza unor observatii analitice asupra comportamentului consumatorilor. Ulterior, teoria locului central si analiza zonelor de piata in conditii monopoliste a capatat importanta in tratatul lui August Losch despre economia localizarii, lucrare ce a avut drept scop concentrarea teoriilor privind economia spatiala realizate pana atunci si aplicarea teoriei echilibrului general in aceste
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
