Strategii de Dezvoltare Durabilă

STRATEGII DE DEZVOLTARE DURABILA

1. SCURT ISTORIC AL DEZVOLTARII DURABILE

In anii 60 un prim semn de exclamare apare o data cu aparitia unor carti precum "Primavara linistita" ("Silent Spring") a autorului Rachel Carson (1962), care descrie o catastrofa ecologica imaginara1. Raportul ,,Limitele pentru crestere" ("Limits to Growth") publicat de catre Clubul Romei in 1972 a prezis ca daca dezvoltarea economica continua in acelasi ritm ca pana atunci,

omenirea va folosi toate resursele negenerabile pana in 2072 si cel mai probabil rezultat fiind "un declin brusc si necontrolabil al capacitatii populatiei si capacitatii industriale". In anii 70 apar primele organizatii non guvernamentale ecologice puternice ca Prietenii Pamantului (1971) si Greenpeace (1971).

In 1972, la Stockholm are loc Conferinta Natiunilor Unite, in care cele 113 natiuni prezente isi manifesta ingrijorarea cu privire la modul in care activitatea umana influenteaza mediul. Sunt subliniate problemele poluarii, distrugerii resurselor, deteriorarii mediului, pericolul disparitiilor unor specii si nevoia de a creste nivelul de trai al oamenilor, si se accepta legatura indisolubila intre calitatea vietii si calitatea mediului pentru generatiile actuale si viitoare.

In 1986, Natiunile Unite infiinteaza Comisia mondiala de mediu si dezvoltare, avand ca scop studierea dinamicii deteriorarii mediului si oferirea de solutii cu privire la viabilitatea pe termen lung a societatii umane. Comisia a fost prezidata de Gro Harlem Brundtland, Primul Ministru al Norvegiei, la acea data. Raportul comisiei Brundtland, "Viitorul nostru comun" (our common future), a devenit un document de referinta, primul ce a folosit termenul de dezvoltare globala ("sustainable development").

El atrage atentia ca, adesea, cresterea economica duce la o deteriorare, nu o imbunatatire a calitatii vietii oamenilor, si de aceea considera ca a devenit impetuos necesara "o forma de dezvoltare durabila care sa indeplineasca nevoile prezente fara a compromite capacitatea generatiilor viitoare de a-si indeplini propriile nevoi".

Comisia a subliniat existenta a doua probleme majore:

o dezvoltarea nu inseamna doar profituri mai mari si standarde mai inalte de trai pentru un mic procent din populatie, ci cresterea nivelului de trai al tuturor;

o dezvoltarea nu ar trebui sa implice distrugerea sau folosirea nesabuita a resurselor noastre naturale, nici poluarea mediului ambiant.

Mesajul acestui raport se regaseste in " Principiul 3" al Declaratiei de la Rio" cu privire la Mediu si Dezvoltare (3-14 iunie 1992) potrivit caruia " dreptul de dezvoltare trebuie exercitat astfel incat sa fie satisfacute, in mod 2 Saburo Okita " Cu fata spre secolul 21", AGER, Economistul - RAI, Bucuresti, 1992, echitabil, nevoile de dezvoltare si de mediu ale generatiilor prezente si viitoare".

La Summitul de la Rio in 1992, la care participa 120 de sefi de stat, sunt din nou aduse in centrul atentiei problemele privind mediul si dezvoltarea.Dezvoltarea durabila reprezinta:" o noua cale de dezvoltare care sa sustina progresul uman pentru intreaga planeta si pentru un viitor indelungat".

La momentul anului 1992, parea incontestabil ca marea adunare de forte de la Rio nu va ramane fara rezultate. S-a afirmat de mai multe ori ca dupa Rio omenirea va trebui sa fie alta, sa gandeasca altfel si sa actioneze in alt mod. A fost o constientizare a conducatorilor de state si a opiniei publice in general, ca protejarea mediului si a naturii nu este o fantezie a unor romantici, ci o necesitate stringenta de actionare imediata pe diverse planuri.

Cu aceasta ocazie sunt realizate o serie de documente ce ofera cadrul pentru viitoare cooperari internationale. Natiunile prezente au fost de acord asupra unui plan de dezvoltare durabila cuprinzator numit si Agenda 21, si asupra a doua seturi de principii: Declaratia de la Rio cu privire la mediu si dezvoltare si Principiile padurii.

Agenda 21 arata ca omenirea se afla intr-un moment crucial al istoriei, confruntandu-se cu o inrautatire a problemelor saraciei, foametei, imbolnavirilor, si cu o continua deteriorare a mediului de care depinde bunul nostru trai, si pentru a putea depasi acest moment e nevoie de o unire a fortelor la nivel global, printr-un parteneriat pentru dezvoltare durabila. Agenda 21 ea ofera indrumari cu privire la politicile guvernamentale si de afaceri dar si in plan personal si este compusa din patru sectiuni:

1. Dimensiunea sociala si economica (combaterea saraciei, schimbarea obiceiurilor de consum, protejarea si promovarea sanatatii oamenilor, etc.)