Strategii adoptate de întreprinderi

CAP. I. STRATEGII ECONOMICE ALE ÎNTREPRINDERII – ELEMENTE TEORETICE

1.1. IMPORTANTA STRATEGIILOR ECONOMICE PENTRU ACTIVITATEA ÎNTREPRINDERII

Într-o economie de piaţă, o întreprindere îşi desfăşoară activitatea în condiţiile unei puternice competiţii atât pe piaţa internă cât şi pe cea externă. Pentru a-şi realiza obiectivele propuse ea trebuie să-şi desfăşoare activitatea pe baza unei strategii economice proprii, bine fundamentate sub raport tehnic şi economic. Conducerea şi organizarea activităţii întreprinderii pe baza unei strategii economice capătă o importanţă crescândă ca urmare a faptului că pe plan mondial s-au realizat mari progrese în teoria managementului privind aplicarea unor concepte moderne şi noi mutaţii pe piaţa internă şi externa. Importanţa şi necesitatea crescândă a adoptării unei strategii economice este determinată de acţiunea puternică a unor factori dintre care cei mai importanţi sunt:

1. accentuarea competitiei între firme pe pieţele interne şi externe, competiţie în care intră şi firme aparţinând ţărilor în curs de dezvoltare;

2. apariţia şi extinderea unor tehnologii moderne cum sunt sistemele flexibile şi robotizarea sistemelor tehnologice care au dus la creşterea calităţii produselor, reducerea costurilor şi la scurtarea termenelor de punere pe piaţă a unor noi produse;

3. creşterea considerabilă a calităţii produselor oferite pentru piaţă, ceea ce a condus la ridicarea exigenţelor consumatorilor în ceea ce priveşte calitatea;

4. aplicarea de către unele întreprinderi a unor strategii avansate de prelucrare, ceea ce a condus la creşterea productivităţii muncii şi la reducerea costurilor;

5. extinderea folosirii calculatoarelor în cadrul managementului producţiei, ceea ce a dus la optimizarea deciziilor şi la cresterea performanţelor pe plan economic si tehnic.

Ţinând seama de acţiunea tot mai puternică a acestor factori, o strategie economică are rolul de a defini prin obiective cât mai precise, direcţiile de desfăşurare a activităţii firmei, astfel încât aceasta să realizeze o creştere a competitivităţii. O bună strategie economică trebuie să satisfacă urmatoarele exigente:

1. să permită o confruntare eficientă a întreprinderii cu altele similare în cadrul unui proces economic concurenţial şi în condiţiile unui mediu în permanentă evolutie;

2. să facă faţă cu succes, prin produse noi sau modernizate, exigenţelor sporite ale consumatorilor sub raportul calităţii şi al preţurilor;

3. sa realizeze o perfecţionare continuă a structurilor existente astfel încât acestea să fie cât mai bine adaptate noilor exigenţe impuse de modificările care survin în tehnologii, pe pieţele de desfacere şi cerinţele crescânde ale consumatorilor.

1.2. DEFINIREA CONCEPTELOR DE STRATEGIE ECONOMICA SI POLITICA ECONOMICA

Strategia economică reprezintă un concept complex care defineşte ansamblul obiectivelor pe care conducerea unei unităţi economice îşi propune să le realizeze, obiective stabilite pe baza de studii, cercetări ştiinţifice şi prognoze, acţiuni ce trebuie întreprinse pe diferite orizonturi de timp şi modul de alocare a resurselor în vederea menţinerii competitivităţii şi a dezvoltării viitoare. Din definirea acestui concept rezultă că stabilirea obiectivelor reprezintă o componentă de bază a strategiei economice.

Obiectivul reprezintă, deci, acea componentă a strategiei economice care stabileşte ce îsi propune să realizeze o unitate economică în cadrul unui anumit orizont de timp. Pentru a-şi atinge scopul, un obiectiv trebuie să fie precis formulat, cuantificabil si masurabil.

În raport cu orizontul de timp stabilit, obiectivele pot fi:

- pe termen scurt;

- pe termen mediu;

- pe termen lung.

În raport cu nivelul şi extinderea influenţei pe care o exercită asupra activităţii, ele pot fi obiective stabilite pentru nivelul organizaţiei superioare, obiective cu caracter divizionar sau cu caracter departamental. Pentru punerea în aplicare a unei strategii economice se stabilesc anumite politici economice. Prin politica economică se înţelege acea componentă a strategiei prin care se precizează acţiunile care trebuie întreprinse pentru punerea în aplicare a strategiei pe orizonturi de timp mai mici şi limitele în cadrul carora trebuie realizate obiectivele.

Pentru a putea fi elaborată în mod corect o strategie economică trebuie să definească clar 4 componente de baza:

1. sfera de aplicare a strategiei economice sau direcţiile în care urmează să-şi desfăşoare activitatea întreprinderile;

2. desfăşurarea resurselor reprezintă acea componentă care precizează modul în care întreprinderea îşi va utiliza resursele de muncă, materiale şi bănesti pentru realizarea obiectivelor propuse;

3. caracteristica distinctivă defineşte domeniul de activitate sau activităţile în care, potrivit strategiei, întreprinderea trebuie sa exceleze;

4. sinergia reprezintă acea componentă a strategiei care defineşte modalităţile de creştere a capacităţii productive a fiecarei componente a unui ansamblu de activităţi printr-o judicioasă structurare şi interacţiune a acestora. Realizarea efectului de sinergie duce la apariţia unor calităţi superioare sumei aritmetice a calităţii elementelor componente.