Strategie Militară

Extras din referat Cum descarc?

Dupa cum este cunoscut, strategia militara s-a constituit intr-o disciplina stiintifica, in urma unui indelungat proces de evolutie a domeniului militar. Aparuta in antichitate, strategia militara a fost considerata ca arta conducatorului de osti prin care acesta dirija totalitatea fortelor si mijloacelor necesare obtinerii victoriei, in lupta armata.
Din analiza unor lucrari scrise in aceasta etapa istorica, rezulta ca strategia militara reprezenta totalitatea cunostintelor, principiilor, regulilor referitoare la conducerea razboiului, dar care erau in general disparate si insuficient sistematizate, pentru a putea fi constituite intr-un sistem stiintific inchegat. Aceasta situatie se mentine si in evul mediu, care de altfel nu a adus o contributie insemnata la dezvoltarea strategiei militare si la transformarea ei intr-o disciplina cu un pronuntat caracter stiintific. Obiectul si continutul strategiei militare s-au conturat si aprofundat abia in epoca moderna, ca rezultat al sintetizarii unei ample experiente dobandite in urma derularii unei multitudini de confruntari armate si ca urmare a nivelului alert de dezvoltare a armamentului si structurilor militare ale timpului. In aceasta epoca, apar primii teoreticieni militari ca Lloyd, Bulow, Clausewitz, Jomini s.a., care prin lucrarile lor, au pus bazele aparitiei stiintei militare ca un sistem de cunostinte, ce generalizeaza experienta razboaielor. Dintre acestea, o importanta deosebita a avut-o lucrarea ,,Despre razboi" a generalului german Karl von Clausewitz, care a adus o contributie deosebita la conceptualizarea si definirea strategiei militare. Pentru a determina obiectul si continutul strategiei militare, teoreticianul german, pornind de la definirea razboiului ca o continuare a politicii cu mijloace violente, arata ca scopurile acestuia sunt fixate de catre politica, iar strategia este, in esenta, arta de a duce la indeplinire scopurile urmarite de politica, utilizand mijloacele militare. In epoca contemporana, mai precis in secolul XX, industrializarea puternica a condus la aparitia unor armamente deosebit de performante, ceea ce a permis inzestrarea armatelor cu tehnica militara moderna si deosebit de eficace. Acesta este, in linii mari, cadrul general care si-a pus amprenta asupra continutului si obiectului strategiei militare in aceasta etapa.
In perioada dintre cele doua razboaie mondiale, influenta noilor mijloace de lupta - aviatia, tancurile, submarinele, armamentul automat etc. asupra strategiei este analizata de mai multi teoreticieni ca: Lidell Hart, John Fuller, Charles de Gaulle s.a. In Romania, problemele de strategie militara au facut parte din preocuparile unor teoreticieni militari, cum au fost Alexandru Averescu, Dumitru Cocorascu, Ion Popovici s.a. Aceste preocupari s-au amplificat, indeosebi dupa primul razboi mondial, in perioada interbelica fiind elaborate o serie de lucrari valoroase ca cele ale colonelului Florea Tenescu, generalului Sichitiu, colonelului Ioanitiu, maiorului Mircea Tomescu, capitan-comandorului Alexandru Sahini s.a.
Teoreticienii militari romani au sesizat complexitatea razboiului modern, necesitatea ca acesta sa fie sustinut prin folosirea tuturor resurselor umane si materiale ale tarii si, in consecinta, au pledat pentru largirea ariei de preocupari a strategiei militare, depasind conceptul clausewitzian al acesteia. ,,Astazi cand in sarcina razboiului lucreaza toate fortele vii si materiale ale natiunii - aratau generalul Sichitiu si colonelul Ioanitiu - strategia poate ramane exclusiv in cadrul conducerii operatiunilor si a intregii activitati care se desfasoara in serviciul razboiului.
Cel de-al doilea razboi mondial a reprezentat un element de cotitura in studiul si definirea continutului strategiei militare. Acesta a oferit prilejul verificarii unor noi principii, forme si procedee de actiune militara, a condus la o dezvoltare fara precedent a categoriilor strategice, a statuat relatia strategiei cu politica si cu celelalte domenii ale artei militare.
Prin urmare, al doilea razboi mondial si perioada de dupa acesta au condus nu numai la ameliorarea continutului si obiectivelor strategiei militare ci si la dezvoltarea ei, la cresterea rolului si importantei acesteia in cadrul artei militare, intr-o maniera fara precedent.
Ampla dezvoltare industriala, revolutia stiintifico-tehnica alerta, utilizarea energiei nucleare in diferite domenii ale activitatii umane, inclusiv cel militar, cucerirea cosmosului si folosirea acestuia in scopuri militare, dezvoltarea exploziva a electronicii si informaticii sunt elemente care au redefinit continutul strategiei militare. Au crescut considerabil puterea de foc si precizia armamentelor, mobilitatea trupelor, posibilitatile de actiune a acestora in timp si spatiu, capacitatea de conducere a comandamentelor s.a. In aceste conditii s-a sesizat un proces de diversificare a punctelor de vedere, de abordare a strategiei militare, in zilele noastre putandu-se analiza o intreaga tipologie a acesteia. De la strategiile militare nucleare ale Marilor Puteri invingatoare in al doilea razboi mondial s-a ajuns la strategii ale razboiului generalizat, ale aparaturii totale s.a. Dezvoltarea strategiei in perioada mentionata, a fost jalonata de o serie de lucrari ale unor autori ca V.D. Sokolovski, G.A. Atkinson, Andre Beaufre s.a. Astfel, in lucrarea ,,Strategia militara", maresalul sovietic V.D. Sokolovski arata ca: ,,Strategia militara reprezinta un sistem de cunostinte stiintifice despre legile obiective ale razboiului ". Teoreticianul militar american G.A. Atkinson arata ca scopul unei strategii militare intelepte sa fie folosirea oportuna si ofensiva a puterii militare, in fiecare punct, acolo unde interesele politicii nationale a S.U.A. impun aceasta. Teoreticianul englez Lidell Hart considera ca ,,marea strategie" sau ,,strategia inalta" ar avea rolul de a coordona si dirija toate resursele unei natiuni sau grup de natiuni in vederea realizarii obiectivului politic al razboiului. In aceasta conceptie, strategia militara reprezinta ,,arta insusirii si aplicarii mijloacelor militare pentru realizarea scopurilor politicii". La randul sau, generalul francez Andre Beaufre considera ca strategia militara reprezinta ,,arta de a intrebuinta forta sau constrangerea pentru atingerea scopurilor fixate de politica".

Fisiere in arhiva (1):

 Strategie Militara.docx