Stocurile

Definiţie

Stocurile sunt cantităţi de resurse materiale care se acumulează în depozitele unităţilor economice, într-un anumit volum şi o anumită structură, pe o perioadă de timp determinată şi cu un anumit scop.

Rolul si importanţa stocurilor

Stocurile au un rol important de-a lungul întregului flux de producţie. Ele asigură continuitatea şi regularitatea fluxurilor. Cu cât fluxul de producţie este mai continuu şi echilibrat, cu atât stocurile vor fi mai mici. Stocurile prezintă şi unele inconveniente legate de: rigidizarea producţiei, creşterea întârzierilor şi imobilizarea mijloacelor financiare. Din aceste motive trebuie găsit un compromis între necesitatea de continuitate a fluxului şi desfăşurarea sa la un cost minim.

Stocurile sunt de natură diferită. Unele stocuri au o apariţie previzibilă, iar altele neprevizibilă.

Unele dintre cauzele apariţiei neprevizibile a stocurilor sunt prezentate mai jos:

-stocuri ce apar ca urmare a erorilor în previzionarea livrărilor viitoare;

- stocuri constituite anticipat din dorinţa de a face faţa fluctuaţiilor livrărilor;

- stocuri apărute ca urmare a unei fabricaţii insuficient dirijată şi urmărită;

- stocuri ce se constituie ca urmare a fabricaţiei pe loturi şi a mărimii acestuia;

- stocuri constituite preventiv pentru a face faţă incidentelor (pene, rebuturi).

Stocurile fiind pentru o întreprindere un rău necesar, o investiţie neproductivă, se impune reducerea acestora la nivelul cel mai scăzut posibil. În plus o scădere a stocurilor atrage după sine o importantă reducere a ciclului de fabricaţie. Scăderea nivelului stocurilor necesită din partea întreprinderii măsuri privind: prevenirea penelor la utilaje, prevenirea apariţiei rebuturilor, reducerea timpilor stadiilor neproductive (în special a timpilor de pregătire-încheiere şi de transport) etc.

Mărimea stocurilor

Factorii principali în determinarea mărimii stocurilor sunt:

- nivelul previzionat al vânzărilor;

- durata ciclului de fabricaţie;

- durabilitatea sau perisabilitatea produsului finit;

- viteza cu care se poate face aprovizionarea;

- consecinţele care pot apare în lipsa unui anumit tip de stoc la un moment dat.

Categorii de stocuri

Într-un sistem de producţie se disting trei mari categorii de stocuri:

- stocuri de aprovizionare;

- stocuri de producţie neterminată;

- stocuri de produse finite.

Stocurile de aprovizionare reprezintă cantităţile de materii prime, materiale, combustibil, aflate la un moment dat în depozite şi urmează să intre în procesul de fabricaţie. Această categorie de stocuri face obiectul activităţii de aprovizionare, sarcina normării şi gestiunii acestui stoc revenind compartimentului de aprovizionare.

Restul categoriilor de stocuri sunt normate şi gestionate de compartimentele producţie, plan, desfacere.

Toate aceste categorii de stocuri reprezintă o imobilizare de mijloace materiale şi băneşti. Existenţa lor, în limite raţionale, este însă indispensabilă desfăşurării continue a proceselor de producţie. Datorită acestor observaţii rezultă necesitatea normării mărimii stocului după principii economice.

Necesitatea formării stocurilor de aprovizionare este determinată de faptul că procesul de producţie are un caracter relativ continuu, ritmic, în timp ce procesul de aprovizionare se realizează în anumite momente, la anumite intervale, de la furnizorii situaţi, de regulă, în altă localitate. Cu alte cuvinte, stocul de aprovizionare îndeplineşte două funcţii de bază:

- funcţia de regularizare a discordanţei dintre continuitatea procesului de producţie şi discontinuitatea procesului de aprovizionare;

- funcţia de prevedere, în scopul eliminării situaţiilor în care lipsa materialelor ar conduce la stoparea procesului de producţie.

Într-o întreprindere se pot constitui următoarele categorii de stocuri de materii prime, materiale şi combustibili:

Stocul curent - cantitatea de materii prime, materiale şi combustibili, necesară pentru asigurarea continuităţii procesului de producţie în intervalul dintre două aprovizionări consecutive. Este stocul care se formează în mod obişnuit în întreprinderi, pentru alimentarea consumului.

Stocul de siguranţă - cantitatea necesară asigurării continuităţii procesului de producţie în cazul eventualelor întreruperi de aprovizionare, ca urmare a unor dereglări în livrarile de la furnizori, în transport sau creşterii ritmului consumului pe parcursul perioadei de gestiune peste limitele estimate. Un asemenea stoc se prevede la materiile prime de bază, a căror lipsă probabilă condiţionează direct continuitatea activităţii productive a întreprinderii, iar furnizorul se află la o distanţă relativ mare care nu permite rezolvarea unei probleme de aprovizionare în timp scurt.

Stocul de condiţionare - cantitatea de materii prime şi materiale necesară asigurării continuităţii procesului de producţie, în cazul eventualelor staţionări ale materiei prime şi materialelor înainte de a fi introduse în procesul de producţie. Staţionările pot fi determinate de necesitatea unor operaţii de condiţionare impuse de procesul tehnologic (condiţionare sau pregătire a materiilor prime). În această situaţie se includ materiale ca: lemnul pentru mobilă sau pentru alte prelucrări industriale, pentru care sunt prevăzute condiţii anumite de umiditate maximă (care trebuie să stea la uscat), lâna pieptănată (pentru asigurarea condiţiilor de umiditate), bumbacul balonat (pentru odihnă şi condiţionare), varul (pentru stins).