Stiluri de management

Stilul practicat de catre un manager influenteaza pozitiv sau negativ comportamentul colaboratorilor si subordonatilor in realizarea sarcinilor circumscrise posturilor pe care acestia le ocupa. Influenta pozitiva sau negativa se amplifica daca managerul in cauza este componenta unui organism din sistemul de management practicat in unitatea economica, pentru ca la acest nivel se adopta cele mai importante decizii.

In practica curenta se apreciaza ca fiind bun acel stil de management care a fost practicat de managerii care au obtinut rezultatele asteptate. Acest mod de abordare a stilului de management poate avea implicatii negative atat pe plan teoretic, cat si, mai ales, asupra rezultatelor economice ale organizatiei. In acest context, un stil necorespunzator situatiilor date nu poate fi corectat pe parcurs, avand drept efect nerealizarea obiectivelor propuse de unitatea economica. Pentru acest motiv, este necesara cunoasterea si evaluarea stilului de management, precum si adaptarea lui, astfel incat sa fie posibila anticiparea comportamentului si a rezultatelor obtinute in diferite situatii posibile de actionat.

In general, stilul de management reprezinta o rezultanta care se manifesta in urma interactiunilor, a tendintelor dominante ale comportamentului si ale atitudinii manifestate in anumite situatii. Aceasta insemnand ca nu se poate descrie un stil optim, ,,unic" pentru orice situatie in care actioneaza un manager. Este necesar sa se analizeze fiecare post din sistemul de management al unitatii, pentru a obtine o imagine clara asupra autoritatii si responsabilitatii cu care acesta este investit, precizarea raporturilor ierarhice, functionale si de cooperare, intensitatea interactiunilor dintre persoane, pentru a vedea care este cel mai potrivit stil pentru ocuparea postului respectiv.

Stilul practicat de un manager reflecta modul in care acesta isi exercita atributiile care ii revin, rolul pe care il are in asigurarea manifestarii functiilor managementului, natura comportamentului sau. Fiecare manager are stilul sau personal care nu este transmisibil, dar care se modifica de la o perioada la alta, atat in functie de o angajare personala fata de rezultatele unitatii si prin aceasta, de propriile interese, cat si de modul de cooperare cu componentii grupului pe care-l coordoneaza sub toate aspectele relatiilor interumane.

Stilul de management poate fi definit prin totalitatea particularitatilor caracteristice activitatii managerului, a modalitatilor specifice de a gandi, de a se comporta si actiona, felul in care acesta intervine in activitatea subordonatilor, capacitatea lui de a se adapta la diferitele situatii, utilizand metode si tehnici potrivite.

Determinarea stilului de management implica luarea in considerare a unui ansamblu de factori care conditioneaza activitatea managerului si modul specific de actiune: sistemul de management practicat in unitatea economica, personalitatea si modul de a actiona al managerului, potentialul si personalitatea subordonatilor, sistemul motivational practicat in unitate.

Cunoasterea stilurilor de management neste o problema care are implicatii atat in domeniul teoretic cat si in cel practic, manifestandu-se sub doua aspecte: cel al cunoasterii colaboratorilor si subordonatilor si cel al autocunoasterii .

Primul aspect prezinta interes pentru manager in nuantarea comportamentului sau fata de atitudinea si stilul de munca adoptat de subordonati, cu privire la primirea sarcinilor si la transmiterea realizarii acestora.

Cel de-al doilea aspect vizeaza, in principal, capacitatea managerului de a-si evalua singur capacitatea de actiune si necesitatea de autoperfectionare continua.

Realitatile practice au dovedit ca fiecare manager practica un stil propriu care se gaseste incadrat intre limitele extreme stabilite dupa anumite criterii. In literatura de specialitate sunt numeroase criterii de grupare a stilurilor de management , dar acestea au o serie de elemente comune, care se refera la faptul ca, intre limitele extreme existente potrivit fiecarui criteriu se regasesc o multime de stiluri.

Referindu-se la criteriile de clasificare a stilurilor de munca ale cadrelor de conducere, unii autori apreciaza ca cele mai des intalinite sunt urmatoarele sase criterii : atitudinea fata de responsabilitati, autoritatea exercitata de catre conducator; initierea de structura si consideratie; preocuparea pentru oameni; preocuparea pentru productie; preocuparea pentru oameni si eficienta; tipul de motive, caracteristicile comunicatiei, natura cooperarii; modul de adoptare a deciziilor si alte dimensiuni.

Analizand modul de a concepe si a realiza procesele si relatiile manageriale, literatura de specialitate precizeaza principalii factori care influenteaza tipul si stilul managerial: tipul sistemului managerial al firmei, personalitatea managerilor, amploarea competentelor acordate acestora, potentialul si personalitatea subordonatilor, natura proceselor de munca implicate, cultura firmei, intensitatea si continutul influentei organizatiei sindicale, etc .

Printre cele mai semnificative criterii de clasificare a

Slutu, L., Fundamentele stilului democratic managerial - 2001;

Ursu. E. si colab., Stilurile de munca ale cadrelor de conducere din unitatile economic, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti;

Nicolescu, O., Verboncu, I., Management, Editura economica, Bucuresti;

Moga, T., Radulescu, C. V., Fundamentele managementului