Servicii Publice Locale

Serviciul public:definire,caracteristici,clasificare

Noţiunea de serviciul public este acceptată atat în sens organic(organism de conducere,persoana juridical publica sau private)cît şi în sens material-funcţional (ca activitate desfaşurată de organismul sau persoana care presteaza o activitate de servicii).

“Statul,judeţul si comuna au luat fiinţa pentru a asigura membrilor societaţii apararea teeritoriului,a vieţii şi bunurilor persoanelor fizice care alcatuiesc populaţia acestuia,precum şi pentru satisfacerea nevoilor de instruire,educaţie,cultura şi sanatate a populaţiei…”.

În acest scop,statul ,judeţul,oraşul,comuna înfiinteaza o serie de structure şi organism care au misiunea de a pune în aplicare servicii prestate în favoarea populaţiei şi a colectivitaţilor administrative-teritoriale.

Astfel,pentru a adopta norme juridice,care să reglementeze raporturile dintre membrii societaţii,statul a creat serviciul public de legiferare,ca activitate prestata în Romania de Camera Deputaţilor şi Senat.

De asemenea pentru “a soluţion cu putere de adevar legal”conflictele juridice dintre membrii societaţii sau pentru a-I sanţiona pe cei care încalca legile şi normele de convenţuire socială,a fost creat serviciul public judiciar format din ansamblul structurilor judecatoreşti,ministerul public tribunalele ,curţile de apel ,etc.

Atat definirea cat şi caracteristicile serviciilor publice comporta o relevanta aparte.Serviciile publice administrative ,se refera la activitaţi orientate spre realizarea atribuţiilor statului în domeniul executării legilor,a hotărarilor judecatoreşti,asigurarea ordinii publice,paza graniţelor şi securitatea statului,satisfacerea intereselor de instruire ,cultura,sanatate a populatiei,etc.

Termenul de serviciu public poate fi utilizat atat pentru a desemna aspectul structural ,de entitate,organism social,cat şi pentru a denumi aspectul funcţional,de activitate desfaşurata de acest organism.

În opinia unor autori se pot identifica trei perioade distincte de definire a acestui concept:

Definiţia clasica,conturată la începutul sec.XX,prezintă serviciul public ca acea activitate de interes general prestata numai de o persoana publică.Definirea serviciului public s-a facut dupa natura juridică a organismului care îl prestează şi care trebuie să fie persoana publică,adică statul,colectivitate locala sau alta instituţie publică.

Definirea interbelica,aparută în contextul dezvoltării economice spectaculoase a societaţii care impunea servicii publice variate,flexibile şi operative .Statul nu mai putea sa facă faţa cerinţelor sociale şi a incredinţat unele servicii publice unor persoane private.Astfel,serviciul public era considerat o activitate de interes general,prestata de o persoana publica sau de o persoana private avand prerogativele puterii publice sub controlul administraţiei.

Definirea modernă,s-a condurat dupa 1980 ca urmare a evoluţiei democraţiei,recunoscandu-se ca unele servicii publice desfasurate de persone private nu trebuie sa se bucure neaparat de prerogativele puterii publice.Pentru identificarea unui serviciu public trebuie avute în vedere 3 elemente:

1.Elementul material:serviciul public este in ,primul rand,o activitate de interes general;el nu mai este privit ca un organism public ci ,mai ales ,ca activitate care raspunde unui obiectiv de interes general si care poate fi asigurata si de catre o persoana private.

2.Elementul voluntarist(intentia puterilor publice).Nu va exista un serviciu public decat daca puterile publice si-au manifestat intentia de a-si asuma o activitate de interes general.

3.Elementul formal.Regulile ce se aplică activitaţilor de servicii publice provin din acel regim juridic căruia îi este supusă activitatea de interes general în cauză(regim juridic de drept administrativ în cazul prestatorului persoană fizică).

Termenul de serviciu public este utilizat atat în sens organizatoric ,de organism social ,cat în sens funcţional ,de activitate desfaşurată de acest organism.

Serviciul public poate fi definit ca un ansamblu de activitaţi organizate şi autorizate de administraţia publică pentru a satisface nevoi sociale în interes public.Alţi autori definesc serviciul public ca fiind „acea organizaţie de stat sau a colectivităţilor locale,înfiinţata de autoritaţile competente cu scopul de a asigura satisfacerea unor ceninţe ale membrilor societaţii ,în regim de drept administrativ sau civil ,în procesul de executare a legii”.

Autorii lucrarilor de drept administrativ,consider serviciul public „un organism administrative creat de Stat,judeţ sau comună ,cu o competenţă şi puteri determinate,cu mijloace financiare procurate din patrimoniul general al administraţiei creatoare ,pus la dispoziţia publicului pentru a satisface în mod regulat şi continuu o nevoie cu caracter general ,a cărei iniţiativă privată nu ar putea să-I dea decat o satisfacţie incompletă şi intermitentă”.

O altă noţiune care apare în contextul serviciilor publice este:”întreprinderea publică”,componentă a sectorului public,furnizează servicii publice sau de utilitatea public.

Întreprinderea publiă este definită ca organizaţie în proprietatea statului(în totalitate sau parţial),controlată de Guvern şi care desfaşoară activităţi ca o întreprindere economic.Serviciile furnizate de acestea sunt:electricitatea ,furnizarea apei,canalizarea,transportul feroviar ,aerian,maritime,public urban,telecomunicaţiile ,furnizarea de gaze,etc.