Scurt Istoric al Contabilitații

Aspecte ale procesului formarii contabilitatii in partida dubla

“Contabilitatea a creat un curent, in mentalitate, aceea a ordinii; ea a cimentat pe bolta vietii economice domnia prevederii si echilibrului financiar. Contabilitatea a facilitate tranzitia spre omul economic modern”.

Rusu Dumitru,

“Teorii si sisteme de conducerea contabilitatii pe plan mondial”

Perioada cuprinsa intre anul 395, an ce marcheaza inceputul caderii Imperiului Roman si 1453, cand Mahomed al-II-lea ocupa Constantinopolul este cunoscuta sub denumirea de evul mediu. In acest rastimp de peste o mie de ani nu intalnim, decat pe la sfarsitul lui, o literature pe care problemele economice sa ocupe un loc mai important. Cresterea activitatilor economice creatoare de valori, dezvoltarea relatiilor economice internationale, raspandirea cunostintelor matematice si tehnice, sunt factori care au accelerat procesul formarii contabilitatii duble in evul mediu. Era firesc ca fiecare sa se supuna breslei, comunitatii politice dar mai ales celei religioase. Intreaga activitate economica era incadrata in maxima: “atatea bunuri se consuma, atatea trebuie sa se produca”.

In a doua jumatate a evului mediu viata economica, politica si sociala facea un pas hotarat inainte. In invatatura scolasticilor comertul era dispretuit si trditionalismul tagaduia rolul unei activitati economice. In urma dezvoltarii acestor activitati apare comertul mondial, adica trecerea de la modul de productie feudal la cel capitalist care s-a facut in doua feluri:

• Diferentierea micilor producatori de marfuri a dat nastere intreprinzatorilor capitalisti;

• Capitalul comercial reprezentat de negustori si-a subordonat in mod nemijlocit productia.

Orasele italiene devin centre de economie capitalista ceea ce a avut drepr urmare destramarea partiala a feudalismului si eliberarea iobagilor.

Italia este tara de pe continental european unde productia capitalista s-a dezvoltat mai devreme ca in alte tari. In secolul al-XIV-lea orasul Florenta

1.Marius Dumitru Paraschivescu si Willi Pavaloaia – Contabilitatea si dezvoltarea Economico-Sociala; Editura Tehnopres, Iasi 1999, pagina nr.9

2.Dumitru Rusu – Bazele Contabilitatii, Iasi 1976, Centru de multiplicare, pagina nr.9

este considerat cel mai puternic centru financiar din Europa, iar despre bancherul florentin s-a spus ca este al cincilea element numai putin trebuincios decat apa, aerul, focul si pamantul.

In alta ordine de idei o mare insemnatate capata in orasele itaiene folosirea cfrelor arabe si metodele de calcul raspandite prin lucrarea lui Leonardo Pisano din anul 1202.

Pisano a scris in anul 1202 o lucrare de 459 de pagini, in care bazat pe sistemul numerelor arabe trateaza cele patru operatiuni fundamentale cu numere intregi si zecimale precum si diferite calcule cu aplicatii practice la viata comerciala. In aceasta perioada, in care schimbul de bunuri ajunge la un volum considerabil, se infiinteaza scoli menite sa dea o instructie in directia cunoasterii vietii economice, in mare dezvoltare. La Florenta 1200 de tineri, invatau la sase scoli noile cunostinte care se cristalizeaza, in viata economica. Cat au fost de folositoare noile cunostinte economice ne-o dovedeste existenta celor sase scoli de invatamant practic, economic in slujba activitatilor creatoare de valori. Invatamantul acesta cu caracter aplicativ trebuie socotit ca o mare victorie si ca un inceput de viata noua in domeniul economic.

Spre sfarsitul evului mediu, se afirmase conceptii noi despre viata, dar dezvoltarea stiintelor economice si a gandirii economice intarzie.

Lucrarile lui Toma d’Aquino, Nicola Oresme şi altii tratau problema dobanzii, despre moneda si alte asemanatoare. Era firesc ca pe pamantul Italiei -din bogata succesiune romana- sa se nasca un avant spre conceptii noi nu numai in literatura ci si in domeniul realitatii social-economice.

In epoca Renasterii activitatea profesionala si productia manufacturiera, organizarea intreprinderilor si viata comerciala interna, toate solicitau ajutorul stiintelor si al tehnicii stiintifice. In aceste imprejurari se simte necesitatea aparitiei unui studiu de economie concreta, acum o jumatate de mileniu. Intr-adevar, s-a aflat un cugetator care sa astearna intr-un tratat reguli de conduita economica inspirat din practica vremii. El a fost Benedetto Cotrugli care a jucat intr-o vreme un rol politic important in Ragusa, locul sau natal de unde a fost exilat la Neapole unde in 1458 a termint manuscrisul vast intitulat „Della mercatura e del mercante perfetto”. Lucrarea sa cuprinde patru carti impartite in 50 de capitole, in care sunt prezentate notiuni despre comert, dar in general se trateaza despre virtutile civice si viata de familie a negustorului. Capitolul al-XV-lea din prima parte autorul il dedica contabilitatii. In acest capitol sun prezentate reguli generale privitoare la mecanismul registrelor precum si reguli pentru inchiderea registrelor. Astfel Cotrugli are meritul de a fi cel dintai autor, chemat sa rezume intro lucrare scrisa probleme de economie comerciala si sa prezinte esenta contabilitatii in partida dubla si rolul ei deosebit in viata economica. Lucrarea lui Cotrugli a fost tiparita abia in anul 1573 si a doua editie la 1602. Desi a fost tradusa si in limba franceza nu a avut o influenta prea mare.