Rolul Managerului

“Managerii fac lucrurile asa cum trebuie. Liderii fac lucrurile care trebuie”.

(Buckingham M. si Coffman C., 2005, pag. 53).

Aparent, managerii sunt o piedica in cale vitezei, flexibilitatii si dinamismului. Astazi, companiile dinamice nu-si mai pot permite sa angajeze armate de manageri care sa invarta hartii, sa semneze aprobari si sa monitorizeze performanta. Au nevoie de echipe de lucru independente, motivate si care sa se conduca singure. Un manager are rolul de a-i ajuta pe angajati sa-si insuseasca abilitati si competente pentru a dobandi trasaturi care le lipsesc.

Marii manageri vor sa incurajeze invatarea in cariera. Vor sa promoveze auto-descoperirea activa. Asa ca au conceput propria lor plasa de siguranta: perioadele de proba.

Perioadele de proba sunt amagitoare, nu trebuie sa le folosesti pentru a inlocui selectia, ci ar trebui sa faci apel la ele doar pentru angajatii care au demonstrat deja un oarecare talent si interes pentru meserie. La urma urmelor, principalul tau scop ca manager nu este de a ajuta angajatii de colo-colo in diverse posturi din companie in speranta descoperirii unei indeletniciri care sa le placa. Menirea ta este de a crea performanta prin potrivirea talentului cu postul ocupat. Chiar daca un angajat te roaga sa-i dai sansa de a-si descoperi un nou talent, daca stii ca nu-l are, nu-i oferi o perioada de proba.

”Mai mult, daca utilizezi perioadele de proba, atunci trebuie sa stabilesti foarte clar toate detaliile. Cat de mult va dura?ce criterii vei folosi pentru evaluare?cat de des va veti intalni in perioada de proba-daca o veti face ca sa discutati rezultatele?unde se va duce angajatul daca nu va ramane in noul post?” (Buckingham M. si Coffman C.,2005, pag. 176). Pentru ca perioada de proba sa fie un succes, managerul trebuie sa raspunda clar la toate aceste intrebari. Dar, cel mai important, trebuie sa fie limpede ca angajatul se va putea intoarce pe vechiul sau post daca el insusi sau managerul nu este multumit. Asta va duce la evitarea oricaror neintelegeri. Perioada de proba nu e doar in avantajul angajatului ci si al managerului. Daca, la sfarsitul ei, lui ii place slujba, dar tu, ca manager, sesizezi o nepotrivire, aprecierea ta are castig de cauza. S-ar putea ca lui sa nu-i convina acest lucru, dar cel putin nu se va simti strans cu usa.

Totodata, organizatiile si managerii pot porni de la urmatoarele trei sugestii:

1. Sa creeze cai mai flexibile ale carierelor, sisteme de stimulente si de recompensare mai flexibile. Astfel de sisteme pot armoniza necesitatile unei mari varietati de ocupanti de cariere, chiar si ale celor ce se afla in acelasi tip de post sau de profesie.

2. Sa stimuleze in mai mare masura autocunoasterea si autoorganizarea. Managerii ar trebui sa-si analizeze propriile ancore ale carierelor, sa-si observe mai indeaproape aceste ancore, devenind astfel adevarate modele pentru subordonatii lor.

Ancora carierei este imaginea de sine; ea poate ramane foarte stabila, chiar si in absenta unei oportunitati care sa-i permita manifestarea. Imaginea de sine se va schimba numai daca persoana dobandeste o experienta sistematica (asociata cu feed-back-ul corespunzator), experienta ce duce la imposibilitatea mentinerii unei iluzii. Astfel, orice persoana ajunge sa isi defineasca imaginea de sine in functie de acea preocupare ce devine o referinta esentiala in fiecare etapa a carierei.

3. Sa clarifice ce doreste realmente organizatia de la ocupantii carierelor individuale.

Organizatiile ar trebui sa analizeze cu mai mare atentie caracteristicile specifice ale diferitelor activitati ce trebuie indeplinite intr-o cariera data si sa comunice aceste informatii atat titularilor unor posturi, cat si potentialilor candidati. Chiar daca o persoana dispune de un nivel de autocunoastere foarte inalt, insa nu are informatii corecte si clare despre cerintele sarcinilor intr-o slujba data, aceasta nu va putea face o operatiune inteligenta. Daca organizatia doreste sa puna “omul potrivit la locul potrivit”, atunci trebuie sa aiba o perspectiva foarte clara cu privire la propriile-i necesitati, lucru realizabil printr-un proces mai bun, planificare a acitivitatilor sau a rolurilor.

Rolul este o pozitie adoptata temporar, legata de o functionalitate anume a fiintei umane. Chiar daca un rol se exercita pe o perioada indelungata de timp (ex: rol de sot/sotie), acesta nu poate defini in mod exclusiv o persoana, care indeplineste o multitudine de roluri care corespund activitatilor diverse desfasurate la un moment dat.