Riscul politic - cauzele apariției și pierderile generate de el

Introducere.

Businessul privat în R. Moldova a început să apară şi să se dezvolte pe la sfîrşitul anilor 80, după liberalizarea gorbaciovistă. Primele semne de viaţă ale privaţilor au apărut odată cu fondarea primelor cooperative. Acestea din urmă au dispărut cu timpul, în locul lor apărînd SRL-uri, Societăţi pe Acţiuni, Întreprinderi Individuale. După demararea privatizării pămînturilor au apărut şi Gospodăriile de fermieri, Asociaţii, etc.

Scopul tuturor celor care au iniţiat afaceri proprii a fost cîştigarea unui ban propriu, într-o afacere proprie. Şi iată de aici au început problemele. Primele probleme au fost de mentalitate. Oamenii primeau foarte greu în sufletul lor noul fenomen economic – businessul privat. De obicei „particularii” erau priviţi cu suspiciune ca pe nişte afacerişti şi demolatori ai sistemului. Dar această stare de suspiciune a fost depăşită destul de repede, odată cu prosperarea primelor şi apariţia multora care doreau să aibă afaceri proprii.

Aceste probleme aveau să le pară primelor businessmeni floare la ureche după ce au apărut altele, cu mult mai complicate, şi care durează pînă în ziua de astăzi – relaţiile cu statul, adică cu instituţiile de stat.

Brusc statul a început să se intereseze foarte mult de activitatea businessului privat. Şi asta în condiţiile în care destul de mult timp nici nu l-a observat. A apărut şi o patologie nouă la organele statale – frica cronică ca nu cumva cetăţenii să se îmbogăţească prea tare. Şi au început a pune piedici. Impozite mari, controale frecvente, cerinţe igienice exagerate, standardizate, licenţiere, autorizaţii, etc.

Pentru nişte întreprinderi mari aceste lucruri erau cunoscute, sau dacă nu, măcar foarte uşor de realizat, dată fiind puterea financiară de care dispuneau. Cu toate că istoria cunoaşte cazuri cînd şi asemenea întreprinderi dădeau faliment din cauza legislaţiei anapoda.

Pentru cei cu fini, nănaşi şi cumetri din Guvern sau Parlament, aceste probleme la fel erau şi mai sunt foarte uşor de rezolvat.

Şi nimeni, pînă nu demult, nu şi-a pus întrebarea: dar ce facem cu micul business? Ăsta de unde să ia bani pentru mită? De unde să ia încă 10 ore (plus cele 24) ca să treacă prin renumitul teasc al birocraţiei sovietice din independenta R. Moldova?

Businessul mic în statele dezvoltate

O economie dezvoltată nu înseamnă altceva decît întreprinderi sănătoase, business orientat spre o dezvoltare continuă, implementarea noilor tehnologii, şi cel mai important – un consumator cu putere mare de cumpărare. Ori la noi nici unul din aceste elemente nu este prezent, ceea ce şi face ca să rămînem într-o economie falimentară.

În Italia de exemplu, 90 % din întreprinderi sunt mici şi mijlocii, numărul mediu de angajaţi fiind de 3-4 persoane. Sunt foarte răspîndite afacerile de familie, în care activează doar membrii familiei. Dezvoltarea pe această cale a fost încurajată şi stimulată nu numai de statul italian, dar şi de companiile mari. Şi asta pentru că companiile mari sunt interesate să plaseze unele comenzi de fabricare a materialelor de completare întreprinderilor mici, ele ocupîndu-se doar cu asamblarea.

O altă particularitate a businessului mic în statele dezvoltate este susţinerea de care beneficiază din partea guvernelor. În aceeaşi Italie sau Irlandă, statul stimulează crearea asociaţiilor de întreprinderi mici care să le reprezinte interesele, ba mai mult chiar, subvenţionează activitatea lor în proporţie de 70%

Definirea riscului politic si tipuri de riscuri politice

Astăzi, noţiunea de risc pare a fi sinonimă cu cea de activitate. Deşi în mediul de afaceri, şi nu numai, riscul este adesea, relativ dificil de detectat sau anticipat. Evenimentele ce pot afecta veniturile şi performanţele ulterioare investiţiei sunt atât de numeroase şi variate încât identificarea lor reprezintă o provocare chiar şi pentru cei mai abili şi experimentaţi investitori, fiindcă viitorul este în mare măsură necunoscut. Multe decizii în afaceri se iau plecându-se de la estimări asupra viitorului. Luarea unei decizii în baza unor estimări, prezumţii, aşteptări, previziuni, prognoze asupra evenimentelor viitoare implică o doză bună de risc, uneori destul de dificil de definit şi, în cele mai multe cazuri, imposibil de măsurat cu precizie, dată fiind natura abstractă a conceptului.

Orice activitate, comerciala sau nu, este expusa la numeroase riscuri.

Unul din ele este riscul politic care mai este numit si riscul suveranitatii

Definirea riscului politic este mai complexa insa se poate spune ca :

Risc ce isi are originea in masuri de politica economica sau in masuri cu caracter militar adoptate de stat din ratiuni ce vizeaza uneori protejarea intereselor nationalese numeste risc politic.Deci el Consta in posibilitatea ca schimbarile politice sa nu mai garanteaze integritatea proprietatii private sau asociate, returnarea si transferul capitalului sau a profiturilor obtinute de catre investitori, in special cei straini

Un astfel de risc se poate concretiza in:

- interzicerea transferului valutar;

- pierderi de curs in procesul de revalorizare si devalorizare a monedei de plata;

- instituirea unui moratoriu cu privire la rambursarea creditelor externe;

- riscul de razboi;

- riscul de sechestru

-nationalizarea si expropierea;

- modificarea legislatieietc.

- dificultati in transferul banilor din tara cumparatorului;

- orice actiune a unor guverne straine care duce la dificultati in respectarea obligatiilor contractuale;